1,3 milioane de români l-au votat pe Victor Ponta la un moment dat. Și tocmai asta — cifra asta — revine acum la Cotroceni, în plin halal politic, fără final vizibil.
Grupul parlamentar Uniți pentru România anunță că îl va propune pe Ponta la consultările cu președintele Nicușor Dan pentru funcția de prim-ministru. Liderul grupului, Răzvan Mirel Chiriță, a precizat că va susține „soluțiile care ar debloca situația actuală, mai presus de orice calcul politic” — o formulare care, în realitate, spune mai mult decât arată. De fapt, Chiriță a adăugat că Victor Ponta „a fost votat de 1,3 milioane de români, are experiență, are capacitatea de a coagula forțele politice și a condus un guvern într-o perioadă dificilă” — o listă pe care o citeşti și te gândești imediat: asta-i pentru Nicușor Dan, asta-i ce-ar trebui să-l convingă. România e blocată în formare de guvern. Avertismentul președintelui e clar. Riscul de colaps economic nu e inventat.
Capacitatea de a coagula forțe politice — ultimul punct menționat de Chiriță — este, probabil, singurul lucru care contează acum. Nu competența tehnică a vreunui premier nu mai intereseaza pe nimeni. Ceea ce trebuie e cineva capabil să strângă o majoritate funcțională într-un parlament rupt în bucăți, unde nici o formulă până acum nu a trecut de vot. Nici una.
Context legal și procedural: cum funcționează desemnarea premierului
Procedura de formare a guvernului e reglementată de Constituția României, în special prin articolele 85 și 103. Președintele desemnează un candidat la funcția de prim-ministru după consultarea partidului sau coaliției care deține majoritatea parlamentară — sau, de fapt, după consultarea tuturor grupurilor parlamentare dacă nu-i clar cine are majoritate. Candidatul desemnat are la dispoziție zece zile. Zece zile pentru a prezenta programul, pentru a prezenta lista cabinetului, pentru a trece votul de învestitură cu majoritate absolută. Dacă se duce de două ori, președintele poate dizolva parlamentul și iată-te în alegeri anticipate — cu costuri politice și economice ce-ar face să se-ntristeze pe oricine.
Ce șanse reale are Victor Ponta să formeze guvernul
Propunerea unui grup parlamentar la Cotroceni nu e desemnare automată. Nicușor Dan ascultă pe toți, după care decide singur. Ponta ar trebui să demonstreze ceea ce alții nu au putut: să convingă partide cu interese divergente să voteze împreună. Precedente? Există. 2012, de pildă — Ponta a format rapid un guvern de coabitare cu Băsescu, dovedind că știe ce face când e pus cu spatele în perete. A gestionat și protestele din perioada aceea. A supraviețuit unui referendum de demitere. Acestea sunt argumentele sustinătorilor săi.
Doar că — și-aici e cutia Pandorei — Victor Ponta are un dosar penal în spate. Trimis în judecată pentru corupție. Procesul a durat ani. Din punct de vedere strict legal, nu e o interdicție expresă pentru funcția de premier. Dar istoricul rămâne, și oponenții îl vor folosi imediat. Susținătorii lui pun pariu pe un lucru: că pragmatismul economic va învinge obiecțiile politice.
Cum reacționează, de obicei, partidele mari în astfel de situații
PSD și PNL, în crizele anterioare, au blocat orice care nu le asigura rol central. Reacția la o nominalizare Ponta urmează tiparul ăla: declarații publice rezervate, negocieri discrete în spate, condiționări pe portofolii. Presa de investigație va readuce dosarul în prim-plan. Societatea civilă va striga. Susținătorii vor insista pe urgența economică. Doar că Uniți pentru România nu-i un grup cu greutate parlamentară decisivă — propunerea are valoare de semnal, nu aduce voturile sigure pentru majoritate.
Ce urmează concret
Consultările continuă zilele viitoare. Nicușor Dan va anunța nominalizarea după ce-și ascultă toți musafiri. Calendarul constituțional e strict. Și presiunea economică — deficit bugetar ridicat, ratingul țării în pericol — lasă puțin loc pentru improvizație. Dacă Ponta e desemnat și reușește, va fi una dintre cele mai ciudate reveniri din politica românească. Dacă nu, criza se lungește. Riscul economic, pe care președintele l-a pus clar pe masă, rămâne real.