Florica Pașca, soția lui Viorel Pașca — fondatorul acelui lanț de centre neautorizate din Bihor — a fost reținută de DIICOT. Și repede. Foarte repede după soțul ei, de fapt, într-un dosar de trafic de persoane care a șocat toată România. O a treia persoană, coordonatoarea caselor, Delia Păcală, reținută și ea pentru 24 de ore. Trei rețineri. Într-o zi. Dar ce iese la suprafață e ceva mai gros decât pare.
Cele 409 persoane vulnerabile — scoase din centre în regim de urgență. Relocate de autorități. Ministrul interimar al Muncii, Dragoș Pîslaru, a postat pe Facebook un bilanț care sună aproape ca o victorie, doar că nu chiar: „Toate cele 409 persoane vulnerabile evacuate ca urmare a anchetei DIICOT au fost preluate în siguranță. Dintre acestea, 391 au fost relocate în servicii sociale licențiate din 19 județe, iar celelalte 17 se află la UPU Bihor, unde beneficiază de evaluarea și îngrijirea medicală necesare înainte de stabilirea măsurilor de protecție adecvate. În acest moment, toate persoanele sunt în siguranță.” A fost cea mai mare operațiune de relocare a persoanelor vulnerabile din ultimii ani. Fiindcă trebuia să fie, probabil.
Anchetatorii DIICOT spun că Viorel Pașca a preluat, timp de aproximativ 20 de ani — duas decenii, de-a rândul — cazuri sociale pe care sistemul oficial pur și simplu nu le putea gestiona. Bătrâni și bolnavi cronici trimiși direct de primării, direcții de asistență socială și spitale din toată țara. Erau numiți, fără nicio pudoare administrativă, „bolnavii nimănui”. Și mii de persoane au trecut prin aceste centre neautorizate. De-a lungul a două decenii.
Cimitir improvizat în câmp: ce au găsit anchetatorii DIICOT
Dar detaliul — acela care a făcut ca ancheta să devină caz național — e ăsta: peste 400 de persoane decedate ar fi fost înhumate într-un cimitir improvizat, pe un teren din câmp, pentru a ascunde proporțiile reale ale mortalității din centre. De ce? Ca să nu ridice semne de întrebare, spun anchetatorii. O practică care, dacă se confirmă (și dacă nu puțin), ridică întrebări grave despre cum a fost posibil ca totul să rămână nedescoperit atât de mult timp. Cum de nimeni nu a văzut nimic?
Precedente și context legal: un sistem care a tolerat golul
Cazul Pașca nu e nou, de fapt. În ultimii ani, controalele Autorității Naționale pentru Drepturile Persoanelor cu Dizabilități, Copii și Adopții — ANDPDCA — au identificat în mod repetat unități care funcționau fără licență, fără personal calificat și fără condiții minime de igienă. Știau asta. Legislația în vigoare — Legea nr. 292/2011 a asistenței sociale și Legea nr. 197/2012 privind calitatea în domeniul serviciilor sociale — prevede obligativitatea licențierii și controlul periodic al acestor centre de îngrijire. Doar că aplicarea acestor norme a fost constant deficitară. Sancțiunile? Formale, în majoritatea cazurilor. Și exact asta, golul ăsta de aplicare, a creat spațiul în care structuri ca cea a lui Pașca au putut funcționa necontrolat timp de două decenii.
Paradoxul cel mai dureros: autoritățile statului — primăriile, spitalele, direcțiile de asistență socială — au fost, de fapt, ele care au alimentat sistemul lui Pașca. Nu din rea intenție. Din lipsă de alternative, una peste alta. Nu aveau unde altundeva să trimită oamenii pe care nu-i puteau îngriji. Lipsa cronică de locuri în centrele de stat licențiate a creat exact golul pe care Pașca l-a umplut, în condiții pe care ancheta DIICOT le califică drept trafic de persoane.
Reacțiile instituțiilor: între consternare și tăcere
După dezvăluiri, mai multe primării și direcții de asistență socială care ar fi direcționat beneficiari către centre — spre Pașca — au ales, deocamdată, tăcerea instituțională. Sau declarații lapidare prin care se distanțează de responsabilitate, invocând lipsa de informații privind condițiile reale din centre. Ministerul Muncii a anunțat că va demara o anchetă internă. Pentru a stabili exact care instituții publice au colaborat cu asociația lui Pașca și în ce condiții legale. Organizațiile de drepturile omului active în România au cerut public extinderea anchetei dincolo de cei trei reținuți, solicitând verificarea întregului lanț instituțional care a făcut posibilă această situație.
Dosarul se află acum la DIICOT. Reținerea celor trei persoane — Viorel Pașca, Florica Pașca și Delia Păcală — poate fi prelungită cu arest preventiv. Decizie care urmează să fie solicitată în zilele imediat următoare. Parchetul va trebui să prezinte judecătorului de drepturi și libertăți probe suficiente pentru a justifica măsura, în condițiile în care dosarul implică acuzații grave de trafic de persoane. Între timp, 391 de persoane relocate în 19 județe intră în sistemul de protecție socială licențiat. Evaluate individual. Iar starea celor 17 internați la UPU Bihor rămâne monitorizată. Rămâne o întrebare la care nicio autoritate nu a răspuns încă direct: câți dintre cei „bolnavi ai nimănui” au murit, de fapt, în ultimii 20 de ani — și câți dintre ei sunt deja în câmpul acela din Bihor?