O modificare adoptată deja de Senat schimbă o regulă din Codul civil care afecta direct orice persoană căsătorită. De acum înainte, niciunul dintre foștii soți nu va mai putea bloca celuilalt dreptul de a păstra numele de familie dobândit în căsătorie. Punct final.
Coaliție neobișnuită, asta e. Parlamentari din PNL, USR, PSD și grupul minorităților naționale — toți la aceeași masă, ceea ce semnalează că tema a depășit granițele politice obișnuite. Senatul l-a adoptat deja. Camera Deputaților, forul decizional, urmează să îl dezbată și să voteze. Și până atunci? Regula veche rămâne în vigoare: dacă fostul soț refuză acordul, persoana care vrea să-și păstreze numele trebuie să obțină o hotărâre judecătorească separată — un proces suplimentar, costisitor și adesea folosit ca pârghie de presiune între foștii soți.
Ce prevede legea actuală și ce se schimbă
Articolul 383 din Codul civil român condiționează păstrarea numelui de căsătorie în doi moduri: fie prin acordul explicit al celuilalt soț, fie prin hotărâre judecătorească întemeiată pe motive temeinice. Noua propunere elimină. Pur și simplu. Oricare dintre foștii parteneri va putea continua să poarte numele din căsătorie imediat după pronunțarea divorțului, fără nicio formalitate suplimentară față de celălalt și fără să aștepte aprobarea nimănui. Inițiatorii au rezumat spiritul legii într-o formulă care apare explicit în expunerea de motive: „Identitatea nu se rescrie” — și prin asta subliniază că numele utilizat ani la rând în acte, în carieră sau în relațiile sociale nu ar mai trebui să depindă de voința fostului soț.
Precedente europene și istoricul problemei în România
Subiectul nu e nou. Nici în dezbaterea publică românească, nici în jurisprudența europeană, de fapt. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în mai multe rânduri — în cauza Burghartz contra Elveției (1994) și în alte cauze ulterioare — că dreptul la nume face parte din identitatea personală protejată de articolul 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Vorba asta e despre viață privată și de familie. În România, doar că problema a fost constant pe agendă — practicieni ai dreptului familiei nu au încetат să o semnaleze. Divorțurile contencioase includeau frecvent clauze informale legate de consimțământul pentru nume, transformând identitatea unuia dintre soți într-o monedă de schimb în negocierile privind împărțirea bunurilor sau custodia copiilor. Asociații de avocați, organizații de protecție a drepturilor femeilor — toți au atras atenția asupra acestui mecanism de presiune de-a lungul mai multor ani. Legiuitorul nu a intervenit până acum.
Miza practică pentru profesioniști și părinți
Miza e mai mare decât pare. Pentru medici, avocați, cercetători, jurnaliști sau artiști, numele e o marcă profesională — e construită pe diplome, publicații, contracte și produse creative acumulate de-a lungul anilor. Pierderea lui forțată. Sau negociată. Nu e doar un inconvenient birocratic, e ruperea unui fir de recunoaștere publică greu de reconstruit. La fel, pentru părinții care au copii minori, purtarea aceluiași nume cu aceștia oferă claritate în relațiile cu școla, cu medicul de familie sau cu autoritățile.
Reducerea birocrației și libertatea de a reveni la numele anterior
Proiectul nu obligă pe nimeni. Cei care doresc să revină la numele dinaintea căsătoriei o pot face în continuare, exact ca până acum — nicio problemă. Singura schimbare e că acordul fostului soț nu mai este o condiție pentru situația inversă, una peste alta, pentru ca cineva să păstreze numele de căsătorie după divorț. Modificarea elimină astfel un instrument de negociere — sau de șantaj — pe care cadrul actual îl punea la dispoziția unuia dintre parteneri în momentul cel mai vulnerabil al celuilalt (și nu-i greu de ghicit de ce asta s-a întâmplat). Reducerea birocrației post-divorț. Schimbarea numelui înseamnă actualizarea buletinului, pașaportului, conturilor bancare, contractelor active și zeci de alte documente. Dacă persoana poate păstra numele fără formalități suplimentare, o parte semnificativă dintre aceste operațiuni devin inutile.
Reacțiile părților implicate
Inițiativa a primit, în general, răspuns favorabil din partea organizațiilor civice și a practicienilor dreptului familiei. O consideră un pas firesc de modernizare a legislației. Unii juristi conservatori au ridicat obiecții legate de confuzia de identitate în acte sau de interesul fostului soț de a nu fi asociat cu o persoană cu care nu mai are nicio legătură legală. Dar niciun argument juridic formal de neconstituționalitate nu a fost formulat public până acum. Pur și simplu nu există. Reprezentanții guvernului nu au emis un punct de vedere oficial față de proiect înainte de trimiterea acestuia la Camera Deputaților.
Ce urmează
Camera Deputaților va decide dacă această schimbare devine lege. Nu există un termen oficial publicat pentru vot, dar interesul public ridicat pe subiect sugerează că dezbaterea va fi urmărită atent. Dacă proiectul trece, România va alinia reglementarea numelui după divorț la principiile deja consacrate în jurisprudența europeană. Legea va intra în vigoare la trei zile de la publicarea în Monitorul Oficial — moment din care instanțele nu vor mai putea fi sesizate pentru acordarea dreptului de a păstra numele, pentru că acel drept va exista automat.