Duminică, după Congresul extraordinar al PNL condus de Ilie Bolojan, Crin Antonescu a ieșit la atac pe Facebook. L-a numit „Congresul trădătorilor” și a acuzat conducerea partidului de falsificarea istoriei liberale. Tonul? Unul pe care fostul lider PNL îl folosește rar. Și asta îl face greu de ignorat.
Congresul avea tot machiajul unui moment ceremonial de reconstrucție și recalibrare după un ciclu electoral dificil. Au urcat pe scenă foști președinți ai formațiunii. Discursuri despre continuitate. Despre identitatea liberală. Cad din cer pentru oricine pasionat de istorie partidului. Doar că Antonescu nu e «oricine» — și mai ales, nu era acolo. De fapt, asta l-a scos din sărite. El și câțiva alții, strategic absenți.
Fostul lider susține că lista invitaților a fost construită cu penseta. Au fost prezenți Valeriu Stoica și Teodor Stolojan — ambii plecați spre tabăra Băsescu la un moment dat — și Ludovic Orban, care a plecat spre Nicușor Dan. Călin Popescu-Tăriceanu? Cel sub al cărui guvern România a aderat la Uniunea Europeană în 2007? Inexistent de pe scena Congresului. Antonescu însuși, candidatul oficial al PNL la prezidențialele din 2024? La fel. „Tăriceanu nu a existat. Eu nu am existat”, scrie el pe Facebook, și ai senzația că citeți o descriere a unui episod din istoria Uniunii Sovietice.
Comparația pe care o face e tăioasă, unul peste alta. „Ne-au decupat din fotografie ca Oana Gheorghiu pe Nicușor.” Florin Cîțu și Nicolae Ciucă? Și ei deasupra. Ambii foști candidați sau lideri recenți. În ochii lui Antonescu, singurul fost lider prezent și vorbitor a fost Orban — „dat afară și de Nicușor, răcnește ce trebuie” — și asta trădează totul. Nu e reconstituire sinceră a istoriei. E selecție politică cu dedicație.
Context: o tradiție a congreselor de refacere a identității
Congresele de «reconstrucție» au devenit meniu zilei în PNL post-decembrist. Au fost fuziunea cu PD în 2003. Plecarea lui Tăriceanu și fondarea PC în 2008. Absorbția PDL în 2014. Și mai recent — tensiuni din 2021-2022 dintre aripa Cîțu și aripa Orban, cu excluderi și procese interne pe bandă rulantă. De fiecare dată, congresele au servit ca instrumente de legitimare a noii conduceri prin invocări istorice selecte — un mecanism pe care Antonescu, de fapt, îl cunoaște bine din propria experiență. El însuși a beneficiat de astea cand era în vârf. Statutul PNL, actualizat periodic și pus pe site-ul Tribunalului București conform Legii partidelor politice nr. 14/2003, spune clar: Congresul e forul suprem. Ceea ce conferă evenimentului de duminică o greutate formală care merge dincolo de simboluri.
Bolojan și echipa sa, atacați frontal
Antonescu nu se oprește la protocol. Îl atacă direct pe premierul Bolojan. Postarea e lungă, acidă: „Trădare prin demagogia zornăitoare și mincinoasă din discursul lui Bolojan, un prim-ministru catastrofal în toate privințele, care n-are niciun gând, nicio idee și niciun sentiment pentru omul concret (întreprinzător, salariat, pensionar, elev sau student). Are treabă doar cu PSD (într-un sens) și cu Rheinmetall (în altul). Trădare prin minciunile despre «meritocrație», pentru că două sunt criteriile de selecție ale echipei Bolojan: băsismul ieri / sorosismul azi și mediocritatea.” Și continue așa. Cuvinte grele.
Ridiculizează discursul despre meritocrație din cadrul congresului. Invocă ironic figura lui Dan Motreanu — „nelipsit de 7 ani din toate conducerile PNL decupate azi din istorie” — ca dovadă. Ciprian Ciucu primește și el o săgeată: vorbește frumos, recunoaște Antonescu. Dar milita ani de-a rândul alături de Monica Macovei și de structurile pe care acum pare să le critice. O contradicție mascată, în dica lui. Postarea se încheie cu ceva care te doboară: „Probabil că, uneori, nu-ți permiți nici să vomiți. Înghiți.”
Reacțiile părților implicate
Conducerea PNL nu a răspuns public. Tăcere totală. În practica politică românească, asta semnalează de regulă o decizie deliberată de a nu amplifica un mesaj. Reprezentanții partidului au tratat în trecut criticile foștilor lideri ca pe simple episoade de orgoliu personal — nimic mai mult. De cealaltă parte, simpatizanții lui Antonescu și o parte din presa de comentariu au preluat rapid postarea. O interpretează ca pe o confirmare a unui curent latent de nemulțumire. Ceva moare ușor în PNL și nimeni nu zice.
Ce urmează
Nu e doar orgoliu rănit de fost lider. Antonescu articulează o fractură reală în interiorul familiei liberale: între cei care cred că PNL post-2019 a importat o cultură politică străină tradiției sale și cei care văd în Bolojan singura șansă de reformă credibilă. Lunile următoare vor testa dacă această fractură rămâne la nivel declarativ. Sau capătă formă. Inițiative de contestare internă. Alianțe cu figuri marginalizate. În scenariul extrem, un nou proiect politic. Congresul de duminică a vrut să traseze o linie clară a identității PNL. Reacția lui Antonescu arată că linia aceea taie adânc în carne vie.