Negocierile pentru formarea noului Guvern au intrat în blocaj după o săptămână de consultări la Palatul Cotroceni. Cinci scenarii pe masă. Unele cu șanse reale, altele cu riscuri majore de instabilitate.
Cea mai simplă variantă ca procedură? Menținerea Executivului interiam în funcție până când se conturează o majoritate clară. Doar că — de fapt — e cea mai costisitoare politic. Guvernul ar funcționa cu atribuții limitate, fără puterea de a lua decizii majore — buget, investiții, reforme. Oricat se prelungește această perioada, presiunea internă și externă crește. România se află sub monitorizare din partea Comisiei Europene în cadrul procedurii de deficit excesiv, și un guvern fără puteri depline pur și simplu nu poate negocia sau angaja fonduri europene în condiții normale.
A doua variantă e mai complicată. Coaliție largă PSD-PNL-USR-UDMR ar asigura stabilitate parlamentară, doar că implică negocieri extrem de complexe: împărțirea portofoliilor, un program comun de guvernare și un acord privind rotirea funcției de prim-ministru. Durabilitate, da. Dar la ce preț?
Condiția UDMR și numele care a surprins în negocierile pentru premier
Aici intervine partea cu carne pe oase. La o zi după negocierile eșuate de la Cotroceni, Lia Olguța Vasilescu a anunțat că un guvern monocolor PSD are șanse reale să treacă votul în Parlament — cu o singură condiție: susținerea UDMR pentru un Executiv condus de Sorin Grindeanu. Răspunsul UDMR a venit imediat și a tăiat scurt. Deputatul Csoma Botond a declarat pentru Digi24: „Nu am discutat acest subiect. Nu s-a convocat vreo ședință unde acest subiect să fie discutat. Speculații despre viitor nu fac.” Cu alte cuvinte, nu confirmă, nu infirmă, doar lasă ușa întredeschisă fără să garanteze nimic.
A patra variantă — atragerea individuală a unor parlamentari din opoziție sau din partide mici pentru a susține un guvern minoritar — e considerată cea mai fragilă. Pe hârtie funcționează. În realitate? Orice vot de neîncredere ulterior poate răsturna Executivul. Și asta e riscul pe care nu-l poate lua nimeni serios.
A cincea opțiune a câștigat vizibilitate vineri, 26 iunie. Desemnarea unui premier din zona PNL sau din zona tehnocrată. PNL, USR și UDMR l-au propus pe europarlamentarul Siegfried Mureșan ca variantă de compromis. Mureșan a reacționat după ce președintele Nicușor Dan a acuzat PNL că și-a schimbat poziția, precizând că formațiunea „nu îl va susține — și nici nu a spus vreodată că îl va susține — pe Sorin Grindeanu ca prim-ministru, cu autonomie totală și fără nicio asumare concretă privind obiectivele guvernării”.
Nicușor Dan ceruse partidelor pe 26 iunie o soluție. Nu au venit cu una. Președintele a anunțat după întrevedere că blocajul nu a fost depășit și a cerut formațiunilor să reia dialogul — fără deadline, fără procedură alternativă. Absența unui termen ferm lasă negocierile într-o zonă gri unde fiecare partid câștigă timp fără să plătească cost politic imediat.
Săptămâna care urmează va arăta dacă PSD și PNL pot ajunge la un numitor comun privind numele premierului sau dacă România se îndreaptă spre criză politică prelungită. Detaliul care contează cel mai mult nu este care scenariu va câștiga. E cât de mult mai pot rezista partidele sub presiunea străzii și a piețelor financiare — două forțe care, în general, nu au răbdare cu blocajele politice.