În fiecare vară, mii de români intră zilnic în bazinele publice fără să știe nici măcar în ce se răcoresc. Apa poate adăposti bacterii, fungi și paraziți capabili să provoace infecții serioase — unele cu simptome care apar abia la câteva zile după baie. Specialiștii avertizează că riscul nu dispare nici în piscinele tratate cu clor, iar numărul cazurilor raportate în cabinetele medicale? Crește constant în lunile iulie și august.
Strandurile și piscinele publice concentrează zeci sau sute de persoane pe oră în sezon. Apa care nu este schimbată și tratată corect devine — da, foarte repede — un mediu favorabil pentru microorganisme. La asta se adaugă dezinfectanții. Folosiți în exces sau în doze insuficiente, ambele variante creează probleme. Clorul în cantitate mare irită pielea și mucoasele. Apa subclorurată? Nu elimină agenții patogeni. „Riscul există și în cazul în care apa strandurilor sau a piscinelor conține dezinfectanți. Aceștia pot fi responsabili de apariția unor reacții alergice și dermatite de contact.” Copiii, femeile însărcinate și persoanele cu imunitate scăzută sunt cele mai expuse, de fapt — dar riscul există pentru oricine.
Ce spune cadrul legal și cine controlează calitatea apei
În România, calitatea apei din piscinele publice este reglementată prin Legea nr. 458/2002 privind calitatea apei potabile, completată de normele Ministerului Sănătății referitoare la unitățile de agrement acvatic. Direcțiile de Sănate Publică județene (DSP) sunt instituțiile responsabile cu inspecția și autorizarea sanitară a bazinelor publice. Conform reglementărilor în vigoare, administratorii piscinelor sunt obligați să monitorizeze periodic parametrii apei — nivelul de clor liber, pH-ul și numărul de bacterii coliforme — și să afișeze rezultatele la loc vizibil. În practică? Controalele sunt adesea insuficiente. Prea puțin pentru numărul mare de unități autorizate. Sancțiunile rămân rareori publice.
Precedente și istoricul problemei în România și Europa
Infecțiile asociate bazinelor de înot nu sunt ceva nou. În vara anului 2019, mai multe focare de infecție cu Cryptosporidium au fost raportate în piscine publice din state membre ale Uniunii Europene, inclusiv în țări cu standarde ridicate de igienă, conform datelor publicate de Centrul European pentru Prevenirea și Controlul Bolilor (ECDC). În România, cazuri de otite și infecții digestive asociate bazinelor publice sunt semnalate anual în rapoartele DSP. Datele agregate la nivel național? Sistematic nepublicate. Dermatologiii și medicii ORL din orașele mari confirmă o chestiune simplă: lunile de vară aduc o creștere vizibilă a consultațiilor pentru afecțiuni direct legate de frecventarea strandurilor.
Șase afecțiuni frecvente după baie în piscină sau la strand
Pielea este primul organ afectat. Dermatitele de contact, micozele și infecțiile fungice apar după expunerea repetată la apă clorurată sau contaminată. Apoi ochii — la fel de vulnerabili: „Conjunctivita este o afecțiune care apare frecvent la iubitorii de bazine. Afecțiunea se manifestă prin înroșirea ochilor, apare și o secreție la ambii ochi și este obligatoriu prezența la medicul specialist oftalmolog.” Urechea externă este și ea o țintă frecventă, una peste alta: „Deseori apar infecții situate la nivelul urechii cauzate de germenii din apă. Otita poate să apară după baia în apa mării sau după baia în bazin”, iar specialiștii subliniază că „în toate formele de otite este necesară efectuarea tratamentului recomandat de medicul specialist ORL.”
Sistemul digestiv intră în scenă. Când apa este înghițită accidental, lucrurile se complică. Diareea, crampele abdominale și greața pot semnala o infecție cu Cryptosporidium sau Giardia — paraziți rezistenți la clorul obișnuit, care supraviețuiesc ore întregi în bazinele tratate standard. Contaminarea pleacă, cel mai frecvent, de la un contact invizibil: „Cauza infecțiilor o reprezintă de cele mai multe ori înghițirea apei contaminate, însă microorganismele pot invada corpul și la nivelul urechii, al ochilor, al nasului sau prin piele, dacă aceasta are leziuni.” Un aspect trecut adesea cu vederea. Infecțiile genitale feminine. „Una dintre cele mai frecvente probleme cu care se confruntă femeile după câteva zile de mers la piscină este apariția unei infecții genitale, de regulă, candidoza vaginală. Aceasta este determinată de o ciupercă numită Candida Albicans. Boala poate să apară în urma modificării florei vaginale din cauza clorului, transpirației și materialului costumului de baie.”
Cum reacționează de obicei administratorii și autoritățile
În cazul sesizărilor publice legate de calitatea apei, administratorii piscinelor și strandurilor invocă frecvent respectarea procedurilor de tratare. Autorizațiile sanitare valabile. DSP-urile intervin, de regulă, după sesizări individuale sau apariția unui focar confirmat — nu preventiv. Medicii de familie și specialiștii ORL, dermatologi sau oftalmologi semnalează anual o problemă obișnuită: pacienții se prezintă târziu la consult, după ce au încercat tratamente improvizate acasă, ceea ce complică evoluția infecțiilor și prelungește recuperarea.
Ce urmează și cum te protejezi
Ministerul Sănătății și DSP-urile urmează să intensifice, conform calendarului anual, controalele în unitățile de agrement acvatic pe durata sezonului estival. Cetățenii pot verifica autorizațiile sanitare ale piscinelor publice solicitând informații direct la DSP județean sau prin portalurile de transparență instituțională. La nivel individual, câteva gesturi concrete reduc semnificativ riscul: duș înainte și după intrarea în bazin. Evitarea piscinelor supraaglomerate. Neintrarea în apă cu leziuni deschise și schimbarea costumului de baie imediat după ieșire. Dacă apar simptome în 24–72 de ore de la baie — diaree, mâncărimi, roșeață oculară sau durere în ureche — consultul medical rapid face diferența dintre o infecție tratată simplu și una complicată.