Marți. Ultima zi a sesiunii parlamentare din această vară, România intră în vacanță politică fără guvern legitim și fără un premier desemnat. Asta e realitatea pe care o descrie Traian Băsescu luni, 29 iunie, pe Facebook — fostul președinte diseacă poziția fiecărui lider major și ajunge la o concluzie care doare: blocajul nu e accident, ci consens tacit. Toți politicienii câștigă ceva. Doar țara nu.
Băsescu scrie că Sorin Grindeanu nu vrea alegeri anticipate și nici nu vrea să fie premier — de ce? Pentru că ar trebui să repare „dezastrul lăsat de Marcel”, să salveze PNRR-ul și să corecteze angajamentele din SAFE, un pachet de angajamente față de partenerii externi pe care fostul șef al statului le numește „dubioase”. Una peste alta, premieratul ar fi o bombă cu ceas. Nici Ilie Bolojan scapă. „Bolojan nu vrea anticipate, dar vrea să rămână premier interimar pe termen nelimitat. Nu contează că printr-o moțiune de cenzură a primit «ordin constituțional de evacuare» din Palatul Victoria, el vrea la Palat”, a scris Băsescu. Glas și clar.
Și Nicușor Dan. Și el e vizat de fostul președinte — nu vrea anticipate, doar că ar plăcea să-și facă partidele treaba și să aleagă ele un candidat cu care să se evite „anticipatele”. Tabloul complet? Iată cum îl pune Băsescu: „Parlamentul vrea vacanță și ar vota orice candidat pentru că nu vrea anticipate, dar nu are un nume de premier desemnat. În sfârșit consens. Fiecare primește ce vrea. Doar țara nu primește un guvern legitim.” Rămas mut.
Context legal și procedural: cum funcționează desemnarea unui premier
Pe fundal constituțional, treaba stă asa: după ce un guvern e demis prin moțiune de cenzură, președintele are obligația să desemne un candidat la funcția de prim-ministru — dar doar după ce se consulă cu partidele parlamentare. Candidatul desemnat primește zece zile pentru alcătuirea programului de guvernare și lista miniștrilor. Apoi Parlamentul votează învestitura în cel mult trei zile. Nimic. Eșec după eșec? Procedura se reia. Dacă două tentative cad în 60 de zile, președintele poate dizolva Parlamentul și convoca alegeri anticipate — o opțiune pe care, în mod paradoxal, niciun actor politic nu și-o dorește.
Precedente: România nu este la primul blocaj de acest tip
România a mai fost prin asta. În 2017, după ce Sorin Grindeanu și-a depus propria moțiune de cenzură internă în PSD, negocierile au durat câteva săptămâni și s-au încheiat cu desemnarea lui Mihai Tudose — ceva relativ civilizat, comparativ. În 2019-2020, guvernul Orban a stat pe loc mai multe luni în regim interimar după un vot de învestitură pierdut, conducând cu ordonanțe de urgență care aveau capacitate decizională limitată, pentru a spune ușor. Precedentele arată că da, România poate funcționa tehnic în formula interimară, doar că cu costuri semnificative în negocierea angajamentelor externe și adoptarea reformelor structurale — cărți de vizită pe care România nu și le dorește să le lase.
De ce blocajul politic nu se deblochează după alegeri
Contextul imediat. Marți, 24 iunie, părea că o înțelegere e pe masă. Vineri? Totul se redeschide. Nicușor Dan a explicat public că singura formulă cu majoritate parlamentară părea un guvern minoritar PSD, cu Sorin Grindeanu premier. „Marți, PNL s-a angajat să voteze un guvern minoritar PSD, cu anumite condiționări față de programul de guvernare. De marți până azi (vineri – n.r.), PNL și-a schimbat poziția”, a scris pe X. PSD răspunde că nu mai propune nimic și că nu se teme de vot. PNL, USR și UDMR încearcă acum o formulă proprie, cu Siegfried Mureșan ca potențial premier.
Teama de alegeri nu e lașitate. E calcul rece. Un scrutin de toamnă rescrie puterea într-un Parlament deja sfărâmat, exact când PNRR-ul are termene strânse și Comisia Europeană stă cu pixul în mână pentru jaloanele neîndeplinite. Acum, în 2025-2026, guvernarea vine cu costuri politice mari — nu cu câștiguri electorale ușoare.
Reacțiile părților implicate
PSD s-a pus pe forță: mingea e în terenul celorlalți, partidul nu va ceda. PNL oscilează între dorința de a guverna și teama de a-și asuma o formulă nepopulară — comportament criticat de Băsescu și de analiști. USR e neclintit: nu votează un guvern PSD, indiferent ce condiții. Nicușor Dan a ales rolul de mediator activ, fără să impună o soluție — Băsescu vede aici o evitare a responsabilității prezidențiale. Pot să zic asta și mai direct: nimeni nu se prinde.
Ce urmează
Marți e termenul-limită real. Dacă nu apare un premier desemnat acceptat de majoritate, România intră în pauza parlamentară de vară cu Bolojan la conducere — fără mandat politic și cu dosarul PNRR deschis. Un calendar realist împinge orice guvern nou în a doua jumătate a lunii iulie, în cel mai optimist scenariu. Parlamentul în vacanță. Zero garanții pentru vot. Băsescu a ales să numească lucrurile pe față cu un ironic „mai vedem la toamnă”, dar la rând stă o întrebare care rânduiește: toamna aduce voință politică sau doar noi runde de negocieri eșuate, cu aceleași calcule și aceleași temeri?