Gheorghe Dincă s-a simțit rău. Brusc. Luni dimineață, în celula de la Penitenciarul Craiova. Deținutul a anunțat personalul de pază, iar medicii penitenciarului au intervenit cu primul ajutor. Sursele care cunosc detaliile vorbesc despre o inflamare vizibilă a corpului și o stare generală de rău care a impus monitorizare medicală imediată — nu o situație de rutină.
Cadrul legal al asistenței medicale în penitenciare
În România, asistența medicală a deținuților e reglementată de Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate și, de fapt, de Ordinul ministrului justiției nr. 429/C/2012 privind asistența medicală în penitenciare. Ce prevede acolo? Fiecare unitate penitenciară are obligația de a asigura asistență medicală primară și de specialitate deținuților, inclusiv în urgențe. Administrația Națională a Penitenciarelor coordonează toate unitățile de detenție din România și are protocoale pentru transferul deținuților la civili atunci când situația o cere.
Acum, pentru întreruperea pedepsei pe motive medicale — asta-i cu totul altceva. Codul de procedură penală, articolele 589-592, reglementează asta. Implică avize medicale de specialitate și decizia instanței. O procedură separată, mai complicată decât pare.
Istoric și precedente: cereri de întrerupere a pedepsei
Dincă a solicitat înainte. De mai multă vreme, de fapt, invocând diabetul zaharat și depresia din dosarul medical. Documentele arată diagnostic. Specialiștii au concluzionat repetat că aceste afecțiuni pot fi tratate în regim penitenciar, fără externare. (Nici o noutate aici — asta se întâmplă des cu astfel de cereri.) Alte cazuri similare din sistemul penitenciar românesc au generat dezbateri aprinse. Deținuți cu profile publice ridicate — și apoi? Atunci, o grijă asupra accesului la tratament medical în spatele gratiilor. Organizații precum Asociația pentru Apărarea Drepturilor Omului în România (APADOR-CH) au semnalat deficiențe structurale în asistența medicală din penitenciare. Comitetul European pentru Prevenirea Torturii (CPT) a inclus România în rapoarte critice referitoare la condițiile medicale din unitățile de detenție. Una peste alta, sistemul are probleme cunoscute.
Decizia administrației și procedurile activate
Administrația penitenciară a decis să nu întrerupă pedeapsa. De ce? Pentru că recomandările medicale susțin că tratamentul necesar e realizabil în cadrul penitenciarului — și gata. Protocolul de urgență a fost activat: monitorizare continuă, administrare de tratamente prescrise, consulturi dacă a fost cazul. Personalul penitenciar răspunde direct. Starea de sănătate a deținutului, raportată după intervenție, a fost descrisă ca fiind sub observație. Detalii suplimentare privind diagnostice noi? Nu. Schimbări majore ale tratamentului? Nici. Se mențin tratamentele pentru diabet și tulburare afectivă, pur și simplu.
Reacțiile părților implicate
Administrația Națională a Penitenciarelor nu vorbește. Se invoacă confidențialitatea datelor medicale. Avocații apărării merg pe o strategie cunoscută: folosesc episoadele medicale acute pentru a reînnoi cererile de întrerupere a executării pedepsei, argumentând că sistemul penitenciar nu poate asigura tratamentul adecvat. Familiile Alexandrei Măceșanu și Luizei Melencu? Au răspuns în trecut cu indignare. Cereau autorităților să trateze cu maximă seriozitate orice tentativă de manipulare a sistemului medical. Opinia publică rămâne extrem de sensibilă la orice știre legată de Dincă — condamnat definitiv pentru crimele care au șocat România.
Ce urmează
Următoarele etape depind de cum evolueaza clinic. Dacă starea lui Gheorghe Dincă nu se stabilizează în regim intern, medicii au obligația legală de a recomanda transferul la spital civil — probabil Spitalul Penitenciar Târgu Mureș sau ceva din proximitatea Craiovei. Avocații săi pot depune o nouă cerere de întrerupere a executării pedepsei. Instanța va solicita o nouă expertiză medicală independentă. Care va fi rezultatul? Depinde. ANP urmează să publice un comunicat conform procedurilor, fără date medicale confidențiale. Mass-media va urmări. Și organizațiile de monitorizare a drepturilor deținuților, desigur.