401 de oameni au murit între 2019 și 2022 în centrele lui Viorel Pașca din județul Bihor, potrivit DIICOT. Marți, zeci de percheziții au lovit simultan asociația sa. Și abia acum iese la lumină cum a funcționat totul timp de două decenii.
Viorel Pașca, 55 de ani, conduce Asociația Dumbrava Dumnezeu Poartă de Grijă, cu centre în localitățile Dumbrava, Tinca și Incești. Timp de peste 20 de ani — zic toți că-i „bunul samaritean” — a găzduit oameni ai străzii în două camere goale ale propriei locuințe. Absolvent de școală profesională, fost asistent social în anii ’90. La momentul perchezițiilor, în centrele sale se aflau aproximativ 400 de persoane: bolnavi, fără adăpost, oameni abandonați de familie sau de sistem.
„Din spital, când se externează, n-au unde să-i trimită. Și atunci îi trimit la Dumbrava, cu ambulanța. Sau cu mașina poliției. Îi aduc aici, că n-au unde să-i ducă.” Asta a declarat Pașca despre finanțare — care, zice el, a venit exclusiv din donații. O afirmație pe care autoritățile nu au contrazis-o direct. Doar că ancheta o pune într-o cu totul altă lumină.
Context legal: ce spune legea despre azilele private
În România, furnizarea de servicii sociale este reglementată de Legea nr. 292/2011 a asistenței sociale și de normele ANPIS (Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială). Orice centru rezidențial care găzduiește persoane vulnerabile trebuie acreditat și licențiat de stat — de fapt, funcționarea fără autorizație constituie contravenție și, în anumite condiții, infracțiune. Cu toate acestea? Inspecțiile ANPIS s-au dovedit sistematic insuficiente. Un raport al Curții de Conturi din 2021 constata că sute de cămine private funcționau în România fără licență sau cu licențe expirate, iar DGASPC-urile județene pur și simplu nu aveau capacitatea administrativă să monitorizeze aceste structuri.
Precedente: scandalul azilelor nu este nou în România
Cazul Pașca nu e singur. În 2022, un azil clandestin din Voluntari a fost închis — zeci de bătrâni în condiții inumane. În 2020, „Azilul groazei” de la Brăila a dus la condamnări pentru rele tratamente aplicate persoanelor cu dizabilități. Iar în 2019, incendiul de la Institutul de Psihiatrie Socola din Iași a readus în atenție subfinanțarea cronică a sistemului public de îngrijire. Un numitor comun? Statul externaliza de facto responsabilitatea față de persoanele vulnerabile către structuri private pe care nu le controla real — fie din lipsă de resurse, fie din lipsă de voință politică.
Ce acuză concret DIICOT în dosarul Pașca
Procurorii DIICOT și Poliția Română susțin ceva mai grav decât neglijență. Sub aparența unei organizații caritabile, Pașca și alți trei suspecți principali — sprijiniți de încă șapte persoane — ar fi construit începând cu 2020 o grupare de criminalitate organizată. Constituirea unui grup infracțional organizat. Trafic de persoane în formă continuată. Complicitate la trafic de persoane. Potrivit comunicatului Poliției Române, gruparea „ar fi indus în eroare donatori, aparținători și alte persoane interesate de oferirea serviciilor de îngrijire, pentru a obține importante sume de bani din donații, sponsorizări, contribuții, dar și pensii, indemnizații de handicap, beneficii sociale, ajutoare pentru combustibil, ajutoare de înmormântare, precum și alte venituri ori prestații sociale cuvenite victimelor.”
Și mai e o chestie. Persoanele vătămate care au decedat în aceste spații nu au fost înhumate în cimitire publice, ci pe un teren privat din proximitatea unui cimitir greco-catolic — iar banii acordați de stat ca ajutor de înmormântare au fost încasați tot de grupare. 401 decese în trei ani. Banii de înmormântare ajungând la aceeași organizație care îi găzduise în viață.
Reacțiile părților implicate
Pașca a respins acuzațiile marți, imediat după percheziții. Cu un ton ironic: „Ei ne consideră grup infracțional organizat. Vedeți, suntem organizați. Că doar în 20 de ani ne-am organizat”, a declarat el pentru Agerpres. Zice că dosarul a pornit de la o plângere depusă de fostul ministru al Sănătății în 2023 și că ancheta vizează verificarea actelor beneficiarilor și a provenienței acestora. Pe 28 iunie, cu câteva zile înainte de percheziții, publicase pe Facebook un mesaj în care avertiza: „Dacă se decide că nu mai este nevoie de implicarea noastră, nu mai văd nici un motiv pentru care să continuăm.” Autoritățile locale și DGASPC Bihor nu au emis până la ora publicării un comunicat oficial de poziție. Tăcerea în sine spune ceva despre natura relației dintre instituțiile statului și centrele lui Pașca.
Ce urmează în dosar
În zilele următoare perchezițiilor, DIICOT urmează să finalizeze audierea celor 11 suspecți identificați și să decidă dacă solicită instanței măsuri preventive — reținere sau arest. Cele aproximativ 400 de persoane găsite în centre reprezintă o urgență socială concretă. Autoritățile județene din Bihor, împreună cu ANPIS, vor trebui să identifice soluții de găzduire alternativă — o sarcină pentru care sistemul public pur și simplu nu este pregătit. Pe termen mai lung, dosarul Pașca va ajunge în fața unui tribunal care va trebui să traseze o linie clară între crimă organizată și eșec sistemic de stat. Sau să constate, pentru prima dată explicit, că cele două nu se exclud.