Moartea lui Eugen Doga, la vârsta de 88 de ani, lasă un gol imens nu doar în cultura Republicii Moldova, ci în întreaga lume care l-a cunoscut, ascultat și iubit. A fost unul dintre acei artiști care au știut să transforme muzica în emoție pură, în memorie colectivă, în poezie sonoră. Vestea trecerii sale în neființă, confirmată pe 3 iunie de Ministerul Culturii de la Chișinău și preluată de presa internațională, a întristat mii de suflete.
Pentru români, Eugen Doga nu era doar un compozitor. Era un simbol viu al sensibilității, un om care știa să spună, prin note, ce noi nu puteam exprima în cuvinte. Valsurile sale – în special „Dulcea și tandra mea fiară” și „Gramofon” – au devenit parte din fibra culturală a unui popor întreg. Aceste piese nu sunt doar muzică, ci fior, nostalgie, lacrimă.
Născut pe 1 martie 1937 în satul Mocra din actuala Transnistrie, Doga a crescut într-o lume complicată, dar a ales mereu calea frumuseții. A studiat violoncelul la Colegiul de Muzică „Ștefan Neaga” din Chișinău, iar apoi și-a continuat formarea la Conservatorul de Stat „Gavriil Musicescu”, unde a studiat atât violoncelul, cât și compoziția. A fost elevul unor nume sonore – G. Hohlov și Solomon Lobel –, dar mai presus de toate, a fost elevul vieții și al emoției sincere.
Cariera lui a început în Orchestra Teleradio Moldova, iar între 1963 și 1967 a predat la colegiul unde fusese și student. Dar adevărata lui vocație a fost creația. Într-o viață dedicată artei, Eugen Doga a compus peste 200 de coloane sonore de film, muzică pentru balet, piese de teatru, lucrări camerale, o simfonie, romanțe și poeme simfonice. Nu a fost doar prolific, ci și profund. Fiecare lucrare a sa părea să vină dintr-un spațiu nevăzut, acolo unde inimile vorbesc o limbă universală.
Recunoașterea nu a întârziat să vină. Eugen Doga a fost decorat de șase șefi de stat – de la Leonid Brejnev și Mihail Gorbaciov, la Vladimir Putin, Traian Băsescu, Vladimir Voronin și Maia Sandu. A fost vicepreședinte al Uniunii Compozitorilor din Moldova și membru al Uniunii Compozitorilor din fosta URSS. Însă, dincolo de titluri și onoruri, a rămas mereu un om al poporului, aproape de oameni, de trăirile lor.
La scurt timp după anunțul dispariției sale, premierul interimar al României, Cătălin Predoiu, a transmis un mesaj emoționant: „L-am pierdut astăzi pe Eugen Doga, compozitor de geniu care a transpus în muzică frumusețea și sufletul Moldovei natale și esența spiritualității românești. Pentru românii de pe ambele maluri ale Prutului, Eugen Doga rămâne o veritabilă legendă a muzicii.”
La rândul său, președinta Republicii Moldova, Maia Sandu, a adus un omagiu cald și sincer: „Am crescut pe melodiile din filmul ‘Maria Mirabela’ și am plâns ascultând muzica din ‘Lăutarii’. Purtăm cu noi pretutindeni celebrul vals din ‘Gingașa și tandra mea fiară’ și recunoaștem compozițiile maestrului de la primele note. Moldova a fost mai frumoasă și mai bogată datorită domniei sale.”
În semn de respect profund, ziua funeraliilor va fi decretată zi de doliu național în Republica Moldova. Este un gest care reflectă nu doar doliul oficial, ci și cel din sufletul colectiv al unei națiuni care și-a pierdut unul dintre cei mai străluciți ambasadori culturali.
Eugen Doga nu a fost doar compozitorul unor coloane sonore sau autorul unor valsuri. A fost arhitectul unui univers sonor în care ne regăsim cu toții: iubirea, pierderea, visul, speranța. A fost omul care ne-a făcut să simțim cu inima și să privim muzica nu doar ca pe o artă, ci ca pe o parte din noi.
Dispariția sa nu înseamnă un sfârșit. Moștenirea lui Eugen Doga este vie, puternică și atemporală. În fiecare acord, în fiecare vals care se mai aude la un radio, la o nuntă, într-un film sau pur și simplu în mintea celor care l-au iubit, el va continua să trăiască. Nu ca o amintire, ci ca o emoție veșnic vie.
Ne luăm rămas-bun cu durere, dar și cu recunoștință. Mulțumim, maestre, pentru tot ce ne-ați dăruit. România, Moldova și lumea întreagă vă vor purta mereu în inimă.
