Într-un moment în care România și-a plecat fruntea în semn de respect pentru unul dintre cei mai longevivi și controversați lideri ai săi, fostul premier Viorica Dăncilă a fost prezentă, miercuri, 6 august, la ceremonia organizată la Palatul Cotroceni în memoria fostului președinte Ion Iliescu. Însă, dincolo de solemnitatea evenimentului, apariția sa a fost umbrită de o nouă eroare de exprimare care a stârnit rumoare și reacții ironice în spațiul public.
A fost un moment încărcat de simbolism și istorie: foști și actuali lideri politici, cetățeni de rând, oameni care l-au cunoscut sau doar l-au judecat din umbră pe Ion Iliescu, au trecut prin Sala Unirii pentru a-și lua rămas bun. În acest context sobru, Dăncilă, fosta șefă a Guvernului, a fost surprinsă de jurnaliști la intrare, dar și la ieșirea din Palatul Cotroceni, unde a făcut câteva declarații.
Din nou în centrul atenției, dar nu pentru ce trebuie
În loc să transmită un mesaj echilibrat și sobru, adaptat gravității momentului, Viorica Dăncilă a comis mai multe greșeli de exprimare care au fost imediat remarcate. Cea mai comentată a fost formularea: „nu putem vorbi la nimeni numai de lucruri bune”, o exprimare confuză, în locul unei variante clare precum: „nu putem vorbi despre nimeni doar în termeni pozitivi”. De asemenea, exprimarea „evenimente neplăcute” – într-un context care cerea cuvinte despre durere, onoare sau reculegere – a părut lipsită de sensibilitate.
O altă eroare a fost redundanța din fraza: „ceremonia a fost impresionantă, prima de acest fel, impresionantă…” – o repetiție care a subliniat lipsa de coerență în discursul său. Dincolo de greșelile gramaticale, ce a ieșit la suprafață a fost contrastul între solemnitatea momentului și stângăcia comunicării.
Memoria colectivă și greșelile recurente
Pentru cei care au urmărit parcursul politic al fostului premier, aceste ezitări de limbaj nu mai sunt o surpriză. Viorica Dăncilă a fost adesea criticată pentru greșelile de exprimare comise în cadrul discursurilor oficiale, în conferințe de presă sau în interviuri televizate. Termeni nepotriviți, propoziții fără subiect clar, acorduri greșite – toate au devenit, într-un fel, parte din imaginea sa publică.
Totuși, evenimentul de miercuri nu a fost despre Viorica Dăncilă. A fost despre despărțirea de un fost președinte care a marcat istoria post-decembristă, cu toate umbrele și lumina deciziilor sale. Tocmai de aceea, gafele comise în acest context au fost resimțite de unii ca fiind mai degrabă jignitoare pentru memoria celui omagiat decât amuzante.
„O parte din istorie, cu bune, cu rele”
Mesajul transmis de Dăncilă a fost, în esență, o încercare de a recunoaște complexitatea figurii lui Ion Iliescu. A vorbit despre greșelile trecutului, despre importanța de a păstra ce a fost bun și a învăța din ceea ce a fost rău. A subliniat, de asemenea, aprecierea față de prezența premierului Ilie Bolojan – un gest politic de curtoazie, dar care a trecut și el aproape neobservat în valul reacțiilor cauzate de erorile sale.
Un contrast dureros între emoție și comunicare
Evenimentul de la Cotroceni a fost, fără îndoială, o filă de istorie. Un președinte de 95 de ani, cu trei mandate în fruntea statului român, a fost condus pe ultimul drum într-o atmosferă sobră, cu onoruri militare și gesturi simbolice. Într-un astfel de cadru, fiecare cuvânt rostit capătă greutate. Iar când greșeala eclipsează mesajul, e clar că avem de-a face cu o problemă de fond, nu de formă.
Prezența Vioricăi Dăncilă la funeralii a fost, în mod firesc, parte a unei reverențe instituționale. Dar cuvintele pe care le alegem în astfel de clipe spun la fel de mult despre noi ca și tăcerile. Iar într-o țară unde memoria publică e atât de atentă și critică, greșelile nu se uită ușor. Mai ales când ele se repetă.
