Doliu în justiția românească: Acsinte Gaspar, omul care și-a dedicat viața statului de drept, s-a stins la 87 de ani
România pierde una dintre cele mai marcante figuri ale dreptului constituțional. Acsinte Gaspar, fost judecător al Curții Constituționale, om de o discreție rară și o verticalitate greu de găsit în vremurile noastre, a plecat dintre noi la vârsta de 87 de ani. Cu o carieră impresionantă întinsă pe parcursul a peste patru decenii, a fost martor și artizan al celor mai importante transformări ale statului român postdecembrist.
„Știa să deschidă uși imposibile”
Cei care l-au cunoscut spun că Acsinte Gaspar nu ridica tonul niciodată. Nu era nevoie. Cuvântul său avea greutate, tocmai pentru că venea mereu însoțit de o argumentație clară, bine structurată și o atitudine calmă. Absolvent al Facultății de Drept din București, Gaspar s-a impus rapid prin seriozitate, sobrietate și o intuiție rară în ceea ce privește mecanismele legislative.
Omul-cheie în Parlamentul de după Revoluție
După 1989, România era un stat în formare, haotic și fragil. În acel context, Gaspar a fost unul dintre puținii oameni care au înțeles că democrația nu se construiește doar cu entuziasm, ci și cu reguli clare și instituții solide. A devenit secretar general al Camerei Deputaților și a lucrat cot la cot cu politicieni aflați la început de drum, pentru a pune bazele funcționării corecte a Parlamentului.
Mulți își amintesc cum, în toiul nopții, când se conturau primele legi democratice ale României, Acsinte Gaspar era prezent la birou, pregătit să ofere sfaturi, să medieze conflicte și să contribuie la conturarea unui drum nou pentru țară.
Parlamentar de cursă lungă și constructor de simboluri naționale
Din 1996, și-a început parcursul ca deputat, ales pe listele PDSR (ulterior PSD). A fost implicat direct în formarea unor legi cu puternică încărcătură simbolică – precum cele care stabilesc Ziua Drapelului Național sau Ziua Imnului. Nu a fost genul de politician vocal sau avid de funcții. A lucrat în tăcere, dar cu eficiență. A fost omul care cerea ca orice lege să fie clară, explicită, astfel încât să nu existe loc de interpretări abuzive.
A fost și printre promotorii Legii referendumului și al altor norme de tehnică legislativă care sunt și astăzi folosite în Parlament.
Judecătorul echilibrului de la Curtea Constituțională
În 2004, a fost numit judecător la Curtea Constituțională. Și aici a făcut exact ce știa mai bine: a adus echilibru. În timpul crizelor instituționale, colegii din CCR apelau mereu la experiența și calmul său. Știa să vadă dincolo de litera legii, să anticipeze consecințele unei decizii și să evite blocajele.
Într-o instituție unde adesea orgoliile sunt mari, iar presiunea politică este uriașă, Acsinte Gaspar a fost o voce a rațiunii. Nu se lăsa impresionat de conjunctură și nu a căutat niciodată popularitatea. A pledat mereu pentru respectarea drepturilor fundamentale și spunea adesea că „textul constituțional nu este doar o formulare seacă, ci garanția demnității fiecărui cetățean”.
Mentor pentru generații întregi de juriști
După retragerea din viața instituțională, nu s-a oprit. A continuat să predea, să participe la dezbateri și să încurajeze noile generații de juriști să gândească critic și să apere valorile constituționale. Era genul de profesor care nu dicta, ci provoca, care nu oferea răspunsuri, ci deschidea drumuri.
Un om al tăcerii, al faptelor și al decenței
Vestea trecerii sale în neființă, anunțată de Curtea Constituțională, a stârnit un val de emoție în rândul celor care i-au fost colegi, colaboratori sau chiar adversari ideologici. Toți au recunoscut eleganța sa profesională, tăria de caracter și devotamentul față de principiile în care a crezut.
Pentru familie, pentru foștii studenți și pentru România instituțională, Acsinte Gaspar rămâne un model. Un om care nu a avut nevoie de scandaluri sau funcții pompoase pentru a schimba ceva în bine.
Drum lin, domnule Gaspar
Într-o lume tot mai agitată, dominată de superficialitate și interese de moment, dispariția unui om ca Acsinte Gaspar este o pierdere profundă. A fost un simbol al decenței, al inteligenței și al onoarei. Iar moștenirea sa – legile, ideile, valorile pe care le-a susținut – rămâne cu noi, ca o lumină într-o instituție care, de multe ori, a avut nevoie de oameni ca el.
România juridică îți mulțumește, domnule Gaspar. Pentru tot.
