Crima care a zguduit România. O mamă a fost împușcată în plină zi, sub ochii copilului ei. Cine este Robert Lupu și ce l-a împins spre gestul extrem
O după-amiază liniștită de sâmbătă, în cartierul rezidențial Cosmopolis, s-a transformat într-un coșmar de neimaginat. Pe 31 mai, în plină zi, Teodora Marcu, o tânără mamă în vârstă de doar 30 de ani, a fost împușcată mortal de fostul ei iubit, Robert Lupu, chiar în timp ce își plimba copilul. Scena s-a petrecut sub privirile îngrozite ale zecilor de martori, într-un loc care ar fi trebuit să fie un refugiu sigur.
Potrivit martorilor, Robert Lupu a tras patru focuri de armă, fără ezitare. Teodora nu a avut nicio șansă. Eforturile disperate ale trecătorilor și ale echipajului de urgență sosit la fața locului au fost zadarnice. Rănile au fost fatale, iar inima tinerei mame s-a oprit în câteva minute.
Un act premeditat, marcat de gelozie și disperare
Teodora se mutase în Cosmopolis tocmai pentru a se rupe de trecut, de o relație toxică și marcată de abuzuri. Dar Robert Lupu, un bărbat despre care anchetatorii au aflat ulterior că suferea de o boală terminală, a decis să pună capăt vieții ei – și apoi propriei existențe. Crima a fost premeditată, iar ultimul mesaj rostit de agresor înainte de a deschide focul spune totul despre motivația lui: „Dacă nu ai vrut să rămâi cu mine, nu vei fi nici a lui.”
Scenele de după atac au fost greu de descris. Gheorghiță Virgiliu Mircea Daniel, primarul din Ștefăneștii de Jos, se afla în apropiere și a fost unul dintre primii care a ajuns la victimă.
„Am ajuns la fix două minute după ce tânăra Teodora a fost împușcată. Am asistat la resuscitare. Se vedea cum se stinge sub ochii celor care încercau să o salveze. Intrase în panică, pulsul scădea de la secundă la secundă”, a povestit edilul, profund marcat de cele trăite.
Potrivit martorilor, după ce a fost împușcată, Teodora a reușit să rostească câteva cuvinte, strigând după fiica ei, aflată la doar câțiva pași. O ultimă dovadă de iubire maternă, într-un moment în care moartea se apropia rapid.
Robert Lupu, abandonat de propria familie
După ce și-a ucis fosta parteneră, Robert Lupu s-a sinucis la fața locului. Trupul său se află la morgă, unde zace de zile întregi, fără ca cineva din familie să-l revendice. Un gest care vorbește, poate, despre izolarea și colapsul său interior, dar care nu justifică în niciun fel crima săvârșită.
Teodora Marcu, în schimb, a fost înconjurată de durere, lacrimi și solidaritate. Trupul neînsuflețit a fost depus mai întâi la biserica din Cosmopolis, unde zeci de persoane au venit să-și ia rămas bun. Apoi a fost transportat în satul natal, în județul Bacău, comuna Deleni, urmând să fie înmormântată joi, 5 iunie, în localitatea Helegiu.
Soțul actual, Alex Marcu, distrus de durere
Alex Marcu, partenerul de viață al Teodorei și tatăl fetiței sale, este devastat. Martorii spun că nu se poate desprinde de sicriu și că suferința lui este imposibil de exprimat în cuvinte. O familie destrămată într-o fracțiune de secundă, o fetiță care va crește fără mamă, cu o amintire imposibil de șters.
Reacția publică: proteste și cereri de măsuri ferme
Crima din Cosmopolis nu a rămas fără ecou. În semn de protest față de escaladarea cazurilor de violență domestică, pentru marți, 3 iunie, a fost anunțat un protest în fața Guvernului. Persoane publice precum Anca Serea, Erika Isaac și Andreea Raicu s-au alăturat valului de indignare și au cerut autorităților să acționeze.
„Nu putem sta nepăsători în fața unor astfel de crime. Violența împotriva femeilor trebuie oprită, iar autoritățile au datoria să intervină din timp, nu după tragedii”, a transmis Andreea Raicu într-o postare pe rețelele sociale.
O tragedie care ridică întrebări dureroase
Moartea Teodorei Marcu nu este un caz izolat, ci parte a unei realități dureroase: violența domestică face victime aproape zilnic, în liniște, în spatele ușilor închise. De multe ori, autoritățile intervin prea târziu, iar semnalele de alarmă sunt ignorate.
Această crimă trebuie să devină un punct de cotitură, nu doar o știre de o zi. În memoria Teodorei și a tuturor victimelor care nu au fost ascultate la timp, România are nevoie urgent de un sistem real de protecție, de prevenție și de intervenție. Pentru că fiecare viață pierdută în astfel de condiții este un eșec al unei societăți care, prea des, tace.
