Ucigașul Teodorei Marcu, obsedat de control și „filosofie” misogină. Caietul cu idei întunecate și mesajele care prevesteau crima
Robert Lupu, bărbatul care a împușcat-o mortal pe Teodora Marcu, fostă concurentă la emisiunea „Insula iubirii”, părea să trăiască într-o lume paralelă, plină de obsesii, frustrări și ură față de femei. Crima comisă în plină stradă, într-un cartier liniștit de la marginea Bucureștiului, nu a fost un gest impulsiv, ci rezultatul unei gândiri bolnave, alimentate de convingeri toxice pe care agresorul și le scria cu mâna lui, în caiete, și le publica apoi pe rețelele de socializare.
O crimă premeditată, precedată de semnale ignorate
Sâmbătă seara, în complexul Cosmopolis, viața Teodorei Marcu s-a sfârșit sub gloanțele fostului iubit. Avea 23 de ani, era însărcinată în ultimele săptămâni de sarcină și se afla cu fiica ei de 3 ani în momentul atacului. Robert Lupu, în vârstă de 49 de ani, a tras de patru ori, țintind zona abdominală, ca și cum ar fi vrut să distrugă nu doar viața ei, ci și pe cea a copilului nenăscut.
Gestul extrem nu a venit din senin. Cu doar cinci zile înainte de crimă, Robert Lupu posta pe Facebook imagini cu notițele sale, scrise de mână, în care își exprima „gândurile” despre femei, dragoste, copii și ceea ce el numea „adevărul despre relații”.
Mesaje tulburătoare, cu trimitere directă la victimă
Într-unul dintre aceste texte, bărbatul scria:
„Unele femei cred că prin nașterea unui copil, doi, trei, etc. se spală de păcatele comise. Situația e fix a unui cazier: pedeapsa se poate ispăși, dar fapta rămâne. Și vorbește tăcut.”
Pentru cei care citesc acum acest mesaj, pare o prevestire macabră. Teodora era însărcinată și, în logica lui Lupu, purta vina unei despărțiri pe care el nu o acceptase niciodată.
Într-o altă notiță, Robert Lupu își expunea convingerile misogine într-un mod tulburător:
„Majoritatea femeilor susțin că își doresc un copil cu tine din dragoste nemărginită. Dar de crescut copilul, tu trebuie să te angajezi obligat pe marginea financiară. Nu contează că nu ești pregătit, îți induce ideea forțat în numele iubirii. Acest lucru e maxim de pervers.”
Iar într-un al treilea text, continua linia generală a gândirii sale bolnave:
„Dacă femeii îi reușește manevrarea bărbatului, atunci cică ea e deșteaptă. Atunci când nu poți fi manipulat, ești tu un prost. Cu toate astea, când își găsesc unul pe placul lor, îl intitulează: Prostul meu. În aceste condiții, când e bărbatul prost? (Întreb și eu pentru un prieten)”.
O identitate creată în jurul urii și al manipulării
În online, Robert Lupu își construise o imagine de „mascul alfa”. Își spunea „Wolf”, în traducere „lup” – o alegere ce pare mai mult decât întâmplătoare. Pozele postate îl arătau în ipostaze studiate: ochelari de soare, priviri fixe, aer de bărbat care „știe ce vrea”. Dar în spatele aparențelor se ascundea un bărbat profund tulburat, incapabil să accepte sfârșitul unei relații și libertatea fostei sale partenere.
Teodora Marcu îl părăsise de ani buni și își refăcuse viața. Avea o familie alături de Alex Marcu, logodnicul ei, și devenise mamă. Participarea la emisiunea „Insula iubirii” alături de actualul partener o făcuse cunoscută publicului, dar și mai expusă în fața unui individ care nu o lăsase niciodată cu adevărat liberă.
Victimă a unui trecut refuzat de agresor
Atât Teodora, cât și Robert Lupu erau originari din județul Bacău. Relația lor începuse când ea era minoră, iar el deja adult. O poveste de dragoste dezechilibrată, în care diferența de vârstă și experiență se transformase treptat într-o dinamică de control și hărțuire. Potrivit celor apropiați, bărbatul o urmărise ani de zile, ba chiar îl agresase pe partenerul actual al tinerei, într-un incident petrecut la Craiova.
Un „testament” scris cu ură și frustrare
Postările din ultimele zile de viață ale lui Robert Lupu par să compună un testament al urii. Nicio urmă de regret, nicio încercare de asumare sau recunoaștere a greșelilor. Doar mesaje disprețuitoare și o viziune întunecată despre femei și relații, în care iubirea este echivalată cu manipularea, iar maternitatea cu o formă de vină.
Teodora Marcu a fost ucisă de un om care, în loc să caute vindecare, a ales să-și justifice obsesia prin pseudo-filosofie. Și-a pus gândurile în caiete, le-a pozat, le-a publicat și apoi a trecut la fapte. O întreagă țară asistă acum la desfășurarea unui coșmar care putea fi prevenit.
În urma lui, au rămas o fetiță traumatizată, o familie distrusă și un loc de pe trotuarul unui cartier elegant, unde flăcările lumânărilor încă ard în memoria unei tinere care și-a dorit, pur și simplu, să fie lăsată în pace.
