Guvernul condus de Ilie Bolojan pare că bate în retragere, cel puțin temporar, în ceea ce privește cel de-al doilea val de măsuri de austeritate anunțate. În spatele deciziei de a amâna adoptarea acestui pachet stă o tensiune profundă în coaliția de guvernare, care a atins un punct sensibil: investițiile din programul Anghel Saligny, o sursă vitală de finanțare pentru primarii din toată țara.
Austeritatea, pusă pe pauză după presiunea social-democraților
Inițial, premierul anunțase că banii pentru proiectele locale se vor opri. Era un semnal ferm că România intră într-o etapă de disciplină financiară dură, în încercarea de a tempera un deficit bugetar care scapă de sub control. Însă social-democrații, conectați puternic la nevoile primarilor din teritoriu, au tras linia. PSD a spus „nu” înghețării fondurilor pentru investiții locale.
Sub presiunea acestui refuz, Guvernul a făcut un pas înapoi. Nu renunță la reforme, dar le mută pe agenda rectificării bugetare din toamnă, când se va ști exact câți bani mai sunt în visteria statului. Până atunci, măsurile vor fi analizate, discutate și – poate – îndulcite.
Un nou ritm în coaliție: Bolojan trebuie să aștepte
Surse politice spun că stilul de lucru al premierului a fost perceput ca prea abrupt. Ca urmare, s-a stabilit o regulă nouă: orice set de măsuri va fi prezentat mai întâi în interiorul coaliției, unde fiecare partid va avea o săptămână la dispoziție pentru observații. Doar apoi, premierul va avea undă verde să vorbească public.
Este o schimbare subtilă, dar semnificativă. Arată că Ilie Bolojan nu mai are mână liberă și că PNL trebuie să împartă nu doar puterea, ci și responsabilitatea politică a reformelor.
Șapte piloni, multe controverse
Pachetul de austeritate anunțat de guvern este complex, cuprinzând șapte direcții mari de intervenție, fiecare cu implicații directe asupra administrației, economiei și societății.
1. Resurse umane și cheltuieli publice
Se dorește eliminarea cumulului pensie–salariu în sectorul public, tăierea indemnizațiilor generoase din consiliile de administrație și restructurarea instituțiilor „supradimensionate”. Printre ele: Apele Române.
2. Simplificare și debirocratizare
Un SRL ar putea fi înființat într-o singură zi, iar birocrația din interacțiunea cu statul ar urma să scadă drastic, cel puțin pe hârtie.
3. Digitalizare
Guvernul vrea să creeze un departament special pentru digitalizare, subordonat direct premierului. Se promite și catalog digital în școli, din septembrie.
4. Reformă în companiile de stat
Se vorbește despre tăieri salariale, desființarea unor consilii de administrație, reducerea funcțiilor de conducere în structuri precum DSU, IGSU sau IGAv.
5. Reorganizare teritorială
Una dintre cele mai sensibile măsuri: desființarea funcției de viceprimar în localitățile mici, sub 1.500 de locuitori. De asemenea, se urmărește plafonarea numărului de polițiști locali și comasarea serviciilor din comune.
6. Reformă fiscală
ANAF, Antifrauda și Vama ar urma să fie depolitizate prin concursuri naționale. Se vizează înăsprirea legislației privind insolvența, dar și introducerea unui „scoring fiscal pozitiv” pentru contribuabilii corecți. Totodată, se dorește criminalizarea evaziunii fiscale organizate.
7. Imaginea României
Până acum, acest pilon rămâne neclar, fără măsuri concrete. Dar el promite să completeze tabloul general cu acțiuni de imagine pentru întregul efort guvernamental.
Ce urmează, cu adevărat?
Pentru moment, reforma bate pasul pe loc. Dar amânarea nu înseamnă renunțare. Rectificarea bugetară va fi testul real: câți bani mai are statul și ce poate tăia fără să provoace rupturi sociale sau politice.
Pachetul Bolojan este, de fapt, o oglindă a tensiunilor din societatea românească: nevoia acută de reformă, suprapusă peste teama de pierdere a sprijinului politic. Dacă guvernul va reuși să echilibreze aceste presiuni, atunci reformele ar putea deveni realitate. Dacă nu, va fi un nou eșec într-un șir lung de promisiuni.
Până atunci, în birourile de la Palatul Victoria, în sălile de negocieri ale coaliției și în cancelariile europene, se joacă o partidă grea. Nu doar despre cifre și tăieri, ci despre încredere, răbdare și – mai ales – viitorul unui stat care nu mai are prea mult timp de pierdut.
