DN2 – „Șoseaua Morții” pe care România continuă să piardă vieți nevinovate
În România, există drumuri care, în timp, au ajuns să fie asociate nu cu destinații, ci cu tragedii. DN1, DN6 și, mai ales, DN2 sunt printre cele mai periculoase șosele din țară. Însă DN2, artera care leagă Bucureștiul de Moldova, a primit un nume cutremurător: „Șoseaua Morții”. Și nu întâmplător – peste 220 de oameni și-au pierdut viața aici în ultimii trei ani.
Pe hârtie, soluțiile pentru a reduce numărul victimelor sunt simple și clare. În realitate, ele rămân blocate între promisiuni și proiecte amânate, în timp ce accidentele continuă să smulgă vieți.
Un drum lung și periculos
DN2 străbate peste 400 de kilometri, traversând sate și orașe, cu zone drepte care îmbie la viteză și porțiuni unde curbele ascunse sau pantele schimbă radical condițiile de trafic. Este un drum pe care se întâlnesc tiruri grele, autoturisme și, prea des, pietoni care traversează prin locuri nemarcate.
Statisticile sunt crude: sute de morți, mii de răniți și pagube materiale imense. În spatele fiecărei cifre există însă o poveste, o familie care nu va mai fi niciodată întreagă.
De ce se moare pe DN2
Specialiștii vorbesc despre trei cauze majore: viteza excesivă, depășirile interzise și traversările imprudente ale pietonilor. La acestea se adaugă lipsa separatoarelor de sens și a infrastructurii gândite pentru siguranță.
„Cel mai nenorocit drum. Aproape în fiecare zi avem câte un accident. E cel mai grav”, spun oamenii care lucrează în domeniu. Șoferii grăbiți, un moment de neatenție, un viraj luat prea larg – și o clipă de neglijență devine fatală.
Soluții există, dar rămân doar pe hârtie
Asociația Pro Infrastructură și foști șefi ai Poliției Rutiere cer de ani de zile separatoare de sens, în special pe porțiunile cu risc ridicat. Sistemele de tip parapet sau butoaie de protecție ar putea salva sute de vieți.
O altă variantă propusă este reconfigurarea drumului: circulație alternativă cu o singură bandă și jumătate pe sens, care să permită depășirea în siguranță acolo unde traficul o cere. Costurile nu ar fi uriașe – „puțin asfalt, întărirea acostamentului, parapet și marcaje bine făcute”, după cum explică Ionuț Ciurea, reprezentant al asociației.
Singurul „experiment” concret al autorităților în ultimii ani? Instalarea, pe doar 500 de metri, a unor butoaie speciale care ar trebui să respingă mașinile intrate pe contrasens. Un test rămas netransformat în proiect real.
„Timp de 10 ani am cerut separatoare de sens. Nimeni nu a făcut nimic”, spune cu amărăciune Lucian Diniță, fost șef al Poliției Rutiere.
O tragedie recentă care ar fi putut fi evitată
Cel mai recent accident de pe DN2 a îndoliat trei familii dintr-un singur foc. Trei tineri, printre care o fată de doar 22 de ani, se îndreptau spre Roman. În localitatea Dumbrava, șoferul a pierdut controlul volanului, mașina a intrat pe contrasens și s-a izbit violent de un copac de pe marginea drumului. Impactul a fost fatal.
Scenele de după accident au fost greu de privit: sirenele ambulanțelor și ale echipajelor de poliție, mașina transformată într-un morman de fiare, lacrimile rudelor sosite la fața locului. Martorii povestesc cum câteva secunde au schimbat pentru totdeauna destine.
Un drum blestemat sau o neputință administrativă?
Mulți șoferi vorbesc despre DN2 ca despre un drum „blestemat”. În realitate, tragediile de aici sunt rezultatul unei combinații periculoase: infrastructură depășită, trafic intens și lipsa unor măsuri concrete.
În fiecare an, alte și alte familii trec prin același coșmar, iar oamenii care tranzitează zona trăiesc cu teama că, oricât de atenți ar fi, pot deveni victime colaterale ale neglijenței altora.
Concluzie – vieți pierdute între promisiuni și amânări
DN2 nu este doar „Șoseaua Morții” în statistici, ci și în realitate. Fiecare cruce de pe marginea drumului este dovada că nu s-a făcut suficient pentru siguranța celor care circulă pe aici.
Până când autoritățile vor înțelege că fiecare zi fără măsuri înseamnă riscul unui nou accident fatal, drumul acesta va continua să adune victime. Iar pentru cei care și-au pierdut oamenii dragi aici, orice reformă, oricât de bună, va veni mereu prea târziu.
