Sofia Vicoveanca, distrusă de durere la 81 de ani. Ce a pățit artista și cum a slăbit 4 kilograme din cauza războiului
Sofia Vicoveanca, una dintre cele mai iubite voci ale folclorului românesc, trece printr-o perioadă extrem de grea, care o apasă sufletește mai mult decât lasă să se vadă în aparițiile publice. La venerabila vârstă de 81 de ani, artista este măcinată de suferință, marcată profund de tragediile care se petrec la granița țării. Războiul din Ucraina i-a zdruncinat liniștea interioară și i-a trezit cele mai dureroase amintiri din copilărie.
O copilărie trăită în lipsuri și teamă
Pentru Sofia Vicoveanca, războiul nu este doar o știre din buletinul de la ora 19:00. Este o rană care se redeschide. O rană veche, care a lăsat urme adânci încă din anii copilăriei. Tatăl ei a fost prizonier de război, iar mama – o femeie simplă, venită din Ucraina – a crescut-o singură. A cunoscut lipsurile, a simțit foamea, frica și neputința. Iar acum, când vede din nou copii fugiți din calea bombelor, mame plângând pe ruine și bătrâni cu privirea pierdută, trăiește din nou acel coșmar.
„Am slăbit patru kilograme doar uitându-mă la televizor. Văd chinul copiilor ucraineni, și sufletul mi se strânge. Vor fi marcați pe viață. Eu am trecut prin foamete, cea de după război. Știu ce înseamnă. Nu pot rămâne indiferentă”, a spus artista, cu ochii înlăcrimați.
Credință profundă, dar departe de biserică
În toată viața ei, Sofia Vicoveanca a fost un om cu frică de Dumnezeu. A trăit în rugăciune, a postit, a mers la biserică și s-a ținut departe de mondenități. Dar, paradoxal, tocmai iubirea oamenilor a îndepărtat-o în ultima vreme de lăcașul de cult. Prea mulți fani, prea multe cereri de poze… chiar și în biserică.
„Nu prea mă mai duc la biserică. Mă feresc… Mai vine unul, altul: ‘Hai să facem un selfie, lângă icoane! Că nu ne vede’. Cum să faci selfie în biserică?! Nu fac poze și mulți cred că sunt arogantă. Dar eu doar respect locul. Prefer să mă rog acasă, în liniște”, a povestit artista, dezamăgită de atitudinea unora.
Sofia Vicoveanca, un stâlp al muzicii populare românești
Chiar și în vremuri grele, cu inima apăsată de durere, Sofia Vicoveanca rămâne un simbol al folclorului românesc. A urcat pe cele mai mari scene ale țării, a cântat despre dor, iubire, suferință și speranță. Glasul ei a rămas neschimbat – cald, puternic și plin de emoție. A crescut generații întregi cu cântecele ei și a fost mereu un model de demnitate, modestie și devotament.
Publicul o iubește, dar poate că puțini știu cât de fragilă este, dincolo de zâmbetul blând și portul popular impecabil. Suferința războiului o atinge mai mult decât pe oricine. Nu pentru că este la modă să fii empatic, ci pentru că ea chiar știe ce înseamnă.
Singurătate, introspecție și puterea de a merge mai departe
La 81 de ani, Sofia Vicoveanca nu mai fuge după lumina reflectoarelor. Nu își mai dorește decât pace, liniște și sănătate. Are în continuare concerte, dar alege cu grijă aparițiile. Preferă să rămână în umbră, să se roage acasă și să trăiască în adevărul propriu.
„Sunt oameni care spun că sunt rece, că nu zâmbesc mereu, dar eu nu știu să fiu altfel decât sinceră. Dacă mă doare ceva, se vede. Dacă sufăr, nu pot ascunde. Nu pot fi altcineva decât sunt”, a spus ea, într-un interviu recent.
Sofia Vicoveanca nu este doar o artistă. Este o lecție de viață. O femeie care a trăit vremuri grele, care a învățat să cânte pe stomacul gol, care a urcat pe scenă cu pantofii găuriți și a învățat să zâmbească dincolo de durere. Iar acum, când lumea pare din nou să o ia razna, ea ne aduce aminte că umanitatea, credința și empatia nu se demodează niciodată.
Războiul îi rupe sufletul, dar nu o înfrânge
Războiul din Ucraina a reactivat traume vechi în sufletul Sofiei Vicoveanca, dar nu i-a închis vocea. Continuă să transmită emoție, să cânte cu lacrimi în ochi și să inspire prin tăcerea ei demnă. Nu caută milă, nu cere nimic. Doar își strigă durerea cu discreție, așa cum face de o viață: prin cântec, prin lacrimă și prin tăcere.
A slăbit patru kilograme doar privind televizorul. Dar și-a păstrat coloana dreaptă, sufletul curat și demnitatea intactă. Sofia Vicoveanca nu e doar un nume. E un testament viu al răbdării, iubirii și durerii purtate cu har.
