6 august – Schimbarea la Față a Domnului. O zi care îți schimbă sufletul, nu doar chipul verii
În fiecare an, pe 6 august, creștinii ortodocși trăiesc o zi aparte, o zi care, fără să-și strige importanța, vine cu o liniște adâncă. Este Schimbarea la Față a Domnului – o sărbătoare în care cerul parcă se apleacă puțin peste lume, iar natura, ca la o înțelegere tainică, începe să se transforme odată cu noi.
În 2025, sărbătoarea cade într-o zi de miercuri, în plin Post al Adormirii Maicii Domnului. Și totuși, este o zi cu dezlegare la pește. O ușurare tăcută pentru trup, dar și un semn că sufletul merită să se bucure. E acel moment rar în care postirea și bucuria stau la aceeași masă.
Pachete cu grijă, date din inimă
De dimineață, bătrânele din sate pregătesc pachete – nu din obligație, ci dintr-un gest moștenit din mamă-n fiică. Colaci de casă, o sticlă de vin roșu, câteva mere și prune coapte, o cutie de pește sau o mână de struguri abia copți. Alături, o lumânare, poate o floare proaspătă din grădină și, dacă se găsește, o iconiță mică.
Toate acestea nu sunt doar mâncare. Sunt rugăciune împachetată. Amintire. Dor. Sunt „să fie de sufletul lui tata”, „să o aibă și mama acolo, sus”, „să fie primit”.
Se duc la biserică, se împart în tăcere, cu ochii lăsați în jos și inima plină. Se crede că cine dă din ce are, cu inima curată, va primi înapoi liniște, sănătate și ocrotire de sus.
Obrejeni – când natura începe să tacă
În popor, această zi e cunoscută și ca Obrejeni sau Pobrajeni. Nu-i un nume din cărți, dar e din lumea satului, acolo unde oamenii înțeleg anotimpurile fără aplicații meteo. Obrejeni e ziua în care frunzele se răresc, aerul se răcește brusc dimineața, iar vara începe, încet și sigur, să facă loc toamnei.
Se spune că de la Schimbarea la Față, păsările se pregătesc de drum lung, insectele se retrag în pământ, iar iarba nu mai crește ca înainte. Oile încep coborârea din munte, iar în poduri încep să se adune proviziile. Natura se întoarce spre ea însăși. Și poate și noi ar trebui la fel.
Ce e bine și ce e de evitat
Tradiția spune că în această zi nu e bine să te cerți. E zi de împăcare, de întoarcere în tine. Se mai spune că dacă rostești vorbe grele sau faci rău, acel rău se întoarce pe tot parcursul anului.
Tot astăzi, nu se tund unghiile sau părul, ca să nu „tai norocul”. Dar e bine să te speli pe cap, cu apă curată, pentru sănătate și limpezirea minții.
E și ultima zi din an în care se culeg plante de leac. După această dată, își pierd puterea, spun bătrânii. De aceea, în zori, femeile ies la câmp și culeg busuioc, mentă, pelin și sunătoare. Le pun la uscat în pod, ca să le aibă „de leac și de iarnă”.
Vremea îți vorbește
Poate nu mai credem în semne, dar la sat, cerul e încă busolă. Dacă plouă de Obrejeni, toamna va fi grea, lungă, cu ploi și frig, iar iarna va fi cu zăpadă multă și ger. Dacă e senin și cald, se spune că toamna va fi blândă, iar iarna ușoară, ca o respirație.
Bătrânii nu privesc ecrane. Privesc norii. Și spun: „Cum e vremea azi, așa va fi iarna.” Simț simplu, dar adesea mai precis decât știința.
O zi care nu trece oricum
Schimbarea la Față nu e o sărbătoare cu fast. Nu e Paște, nu e Crăciun. E o zi liniștită, dar profundă. E ziua în care Hristos s-a schimbat la față în fața ucenicilor Săi, pe Muntele Tabor. Dar nu doar El – și noi suntem chemați să ne schimbăm. Să ne curățăm privirea. Să ne limpezim inima. Să ne schimbăm la față… pe dinăuntru.
Pentru unii, e doar o zi de calendar. Pentru alții, o zi de cumpănă între vară și toamnă. Dar pentru cei care o trăiesc cu adevărat, e un prilej de întoarcere spre sine. De tăcere curată. De bine.
