După o perioadă tensionată, presărată cu incertitudini și apăsări juridice, Călin Georgescu revine în atenția publicului cu o declarație care pare să schimbe din nou direcția vântului pe scena politică românească. Fostul candidat independent la alegerile prezidențiale, o figură emblematică a discursului suveranist, își reconsideră retragerea, dar o face cu o nuanță de responsabilitate și precauție: nu va reveni decât dacă situația o va cere cu adevărat.
O retragere cu gust de revenire
Inițial, anunțul său de retragere a fost privit ca un epilog firesc. După rezultatul modest din alegeri și cu o povară juridică în creștere, Călin Georgescu părea să fi ales calea liniștii. Dar liniștea n-a durat mult. Într-un gest care a surprins chiar și pe cei mai apropiați colaboratori, Georgescu a lăsat de înțeles că ușa nu s-a închis complet.
„Dacă vor apărea situații extreme, nu voi rămâne pe margine”, a transmis el printr-o intervenție difuzată de România TV. O frază simplă, dar care a căzut ca un ecou neliniștitor peste un peisaj politic și așa fragilizat de crize și incertitudini.
Zeci de oameni cu flori: imaginea unui sprijin discret, dar viu
În ciuda dificultăților legale, Călin Georgescu nu a fost uitat de susținătorii săi. În fiecare săptămână, la Judecătoria Sectorului 1, unde este obligat să se prezinte pentru a semna în cadrul măsurii de control judiciar, este întâmpinat cu flori, îmbrățișări și încurajări.
Zeci de oameni – unii veniți de la zeci de kilometri – îl așteaptă, fără microfoane și fără televiziuni, dar cu convingerea că vocea lui mai are un rol de jucat. Un fenomen aproape inexplicabil într-un climat în care liderii politici își pierd rapid simpatia populară.
Dosarul care nu-i dă pace
Pe plan juridic, lucrurile sunt departe de a se fi limpezit. Georgescu este încă sub control judiciar, iar judecătorii au decis recent prelungirea acestei măsuri cu încă 60 de zile. Contestația sa a fost respinsă. Prin urmare, nu poate părăsi România, iar acest aspect îi limitează serios opțiunile.
Mai grav, în dosarul instrumentat pe numele său, Călin Georgescu este cercetat pentru șase infracțiuni, dintre care cea mai gravă este instigarea la acțiuni împotriva ordinii constituționale. O acuzație grea, care planează ca o umbră peste orice plan politic viitor.
Un strigăt: „Trăiesc evidența unui abuz”
Joi, 12 iunie, la ieșirea din sala de judecată, a vorbit rar și apăsat. „Este o hărțuire politică fățișă, incompatibilă cu legea și cu bunul-simț. Libertatea de expresie definește o democrație. Dacă ea este atacată, urcăm treptele dictaturii”, a declarat el. Cuvintele lui nu au fost doar o reacție juridică, ci și o reafirmare a unui tip de discurs care l-a consacrat – unul direct, acuzator, dar cu un mesaj de mobilizare.
Avertisment sau promisiune?
Pentru rivalii săi politici, această revenire condiționată este privită cu rezerve și, uneori, cu temeri. Nu pentru că Georgescu s-ar bucura de sprijinul majorității, ci pentru că el reprezintă un tip de discurs nefiltrat, curajos și lipsit de concesii. Iar în vremuri de incertitudine, tocmai astfel de voci pot răsuna cel mai puternic.
De altfel, mulți dintre cei care îl urmează nu se regăsesc în partidele clasice, nu se simt reprezentați și au o sete profundă de adevăruri rostite fără menajamente. Călin Georgescu, în ochii lor, este mai mult decât un politician – este un simbol.
Viitor incert, dar nu închis
Va reveni sau nu? Nimeni nu poate spune cu certitudine. Însă e limpede că Georgescu nu a abandonat complet ideea de a influența mersul lucrurilor. Dacă viața politică românească va ajunge la un nou punct de cotitură, e foarte posibil să îl vedem din nou în prim-plan.
Până atunci, așteaptă. Cu demnitate, cu sprijinul unor oameni simpli și cu un ochi atent la realitatea în care România pare să alunece tot mai des pe marginea fragilității democratice. Călin Georgescu nu și-a spus ultimul cuvânt. Doar și-a luat o pauză. Și nu e puțin lucru.
