Rusia rupe tăcerea și reacționează cu duritate, într-un moment în care lumea privește cu respirația tăiată spre Orientul Mijlociu. Atacurile recente ale Statelor Unite asupra instalațiilor nucleare iraniene au reaprins frica unui conflict major, iar Moscova, aliat vechi al Teheranului, transmite un avertisment care nu mai lasă loc de interpretări.
„Este o decizie iresponsabilă, o încălcare gravă a dreptului internațional. Teritoriul unui stat suveran a fost atacat cu rachete și bombe. Niciun argument nu poate justifica o asemenea agresiune”, a transmis Ministerul rus de Externe, cu o solemnitate ce trădează nu doar îngrijorarea, ci și tensiunea acumulată în spatele ușilor închise ale diplomației.
Apelul Moscovei este clar și apăsat: opriți atacurile, întoarceți-vă la masa negocierilor, salvați ce se mai poate salva.
O vizită urgentă, cu priviri ațintite spre Kremlin
Într-un gest ce subliniază gravitatea situației, ministrul iranian de Externe, Abbas Araghchi, a anunțat că va zbura imediat la Moscova. Nu pentru o întrevedere de curtoazie, ci pentru o discuție față în față cu președintele Vladimir Putin, programată pentru luni dimineață. A făcut anunțul duminică, într-o sală de conferințe din Istanbul, cu vocea calmă, dar apăsată de greutatea momentului.
„Rusia este un prieten al Iranului. Vom discuta despre securitatea regională și despre consecințele grave ale atacurilor americane”, a spus Araghchi, privind jurnaliștii în ochi. Declarația sa e mai mult decât un enunț diplomatic – este un strigăt discret, dar profund, pentru ajutor.
Trump, acuzat că a aprins fitilul unui nou război
În Moscova, vocile grele din aparatul de securitate reacționează la rândul lor. Dmitri Medvedev, fost președinte și actual vicepreședinte al Consiliului de Securitate, îl acuză fără menajamente pe liderul american: „Trump, care a venit la putere ca președinte al păcii, a început un nou război pentru Statele Unite.”
Cu aceste cuvinte dure, Medvedev exprimă o ruptură care pare să devină tot mai adâncă între cele două puteri. Nu mai este vorba doar despre o diferență de viziune geopolitică – este o punere la zid, o condamnare a unei alegeri care pune în pericol echilibrul fragil din regiune.
Putin tace, dar lasă ușa întredeschisă
Kremlinul transmite că, pentru moment, Vladimir Putin nu are planuri de a discuta cu Donald Trump. Însă un detaliu nu a trecut neobservat: Moscova precizează că o convorbire „ar putea fi aranjată rapid”, dacă va fi nevoie. Asta spune multe. Nu e o ușă închisă, ci mai degrabă o tăcere strategică, o așteptare lucidă în fața unei crize care poate escalada oricând.
Între timp, sprijinul pentru Iran capătă și o dimensiune simbolică și practică: în ianuarie, cele două țări au semnat un acord de parteneriat strategic cuprinzător, întărind relațiile în plan politic, economic și militar. Nu există, e drept, o clauză de apărare reciprocă. Dar în diplomație, gesturile și contextul spun uneori mai mult decât litera tratatelor.
China intervine discret, dar ferm
Nici China nu rămâne indiferentă. Joi, Vladimir Putin a discutat telefonic cu Xi Jinping, iar reacția liderului chinez a fost fermă: „Marile puteri care influențează conflictul trebuie să contribuie la calmarea situației, nu la agravarea ei.” O frază rostită calm, dar care sună ca un reproș tăcut adresat Washingtonului. În jocul de umbre al politicii globale, tăcerile și nuanțele au greutatea tunetului.
Irakul: un glas al durerii din mijlocul furtunii
În tot acest haos, vine și vocea unei țări care a simțit pe pielea ei ce înseamnă să trăiești în mijlocul unui război neîntrerupt. Irak, prin purtătorul de cuvânt al guvernului, Basim Alawadi, lansează un apel la umanitate:
„Această escaladare militară este o amenințare gravă la adresa păcii în Orientul Mijlociu. Războaiele nu lasă în urmă decât distrugere. Cerem o dezescaladare imediată.”
Sunt cuvinte simple, dar cu o forță dureroasă. Ele nu vin din birourile unor diplomați, ci dintr-o țară care a plătit cu sânge și ruine fiecare decizie luată peste capul ei.
Un ceas care ticăie tot mai tare
Pe fundalul acestor reacții, lumea întreagă pare să țină respirația. Nu e vorba doar de relații bilaterale, de alianțe sau de orgolii naționale. Este vorba de vieți, de pace, de viitorul unei regiuni deja mistuite de decenii de conflicte.
Fiecare decizie luată în următoarele zile poate înclina balanța – spre dialog sau spre prăpastie. Iar în tăcerea dintre declarații și rachete, rămâne o întrebare care ne privește pe toți: ce preț mai are pacea, când fiecare greșeală arde mai repede decât poate fi rostit un „ajunge”?
