Rusia, tot mai aproape. România, în linia vulnerabilă a unui posibil conflict
Tensiunea din regiune atinge cote care nu mai pot fi ignorate. Dincolo de titluri și declarații diplomatice, realitatea devine tot mai clară: România se află, din nou, într-o zonă de risc. Generalul Vlad Gheorghiță, șeful Statului Major al Apărării, a vorbit deschis despre ceea ce până acum părea un scenariu îndepărtat – o confruntare militară în care țara noastră ar putea fi vizată direct.
Într-un interviu acordat emisiunii „România, te iubesc!” difuzată de ProTV, generalul Gheorghiță a transmis un mesaj ferm și fără echivoc: „România a făcut parte din zona de influență a fostei URSS. Există opinii că Rusia ar putea încerca, într-un interval de 6 luni, până la 4 ani, să testeze capacitatea NATO de a răspunde conform Articolului 5. Noi, ca militari, nu putem ignora această posibilitate.”
Cu alte cuvinte, ceea ce părea imposibil acum câțiva ani, începe să fie luat tot mai serios în calcul în birourile unde se fac planuri de apărare. Iar când șeful Armatei Române spune „Să încerce să atace”, nu o face din bravură, ci pentru că știe ce se discută dincolo de ușile închise ale Alianței Nord-Atlantice.
România, o piesă-cheie pe tabla de joc geopolitică
Poziționată la granița cu Ucraina și la Marea Neagră, România nu mai este o simplă țară de tranzit sau o voce timidă în politica externă. Este un punct de sprijin, un bastion al NATO în fața unei Rusii care, după ce a invadat Ucraina, nu pare să se oprească prea curând. Iar orice semn de ezitare, de slăbiciune sau de lipsă de solidaritate ar putea fi speculat de Kremlin.
În acest sens, generalul Gheorghiță nu face decât să spună lucrurilor pe nume: Rusia ar putea testa solidaritatea NATO. Adică să lovească acolo unde pare că nu se va riposta, acolo unde Alianța e pusă în fața celei mai grele decizii – apărarea unui membru cu riscul declanșării unui război total.
„Ultima vară de pace”? O expresie care dă fiori
Expertul militar german Sonke Neitzel completează tabloul cu o observație care ar trebui să dea de gândit oricărui lider politic, fie el din România, Germania sau Franța: „Din păcate, ideea că trăim ultima vară de pace nu mai este complet ireală.”
Este o afirmație care nu mai aparține scenariilor de film sau conspirațiilor. Vine de la un profesor, de la un expert în istoria militară europeană, care înțelege cum se construiește pas cu pas drumul spre un conflict major.
El avertizează că, după finalizarea războiului din Ucraina – indiferent care va fi deznodământul – președintele rus Vladimir Putin ar putea avea în vizor o țară NATO. Un gest de forță, menit să arate că Rusia nu se teme și că poate oricând arunca în aer ordinea de după al Doilea Război Mondial.
Germania se pregătește. România ce face?
În fața acestor semnale, Germania – un stat cunoscut pentru precauție și moderație – a început deja să-și întărească apărarea. Se discută despre reintroducerea serviciului militar, se alocă sume enorme pentru înarmare, iar armata germană reînvață lecții pe care le uitase de decenii. Iar dacă Germania se mișcă, este un semnal că situația e serioasă.
România, deși mai tăcută în spațiul public, face pași similari. Trupe americane sunt deja staționate în țară, baze militare sunt modernizate, iar exercițiile comune cu aliații devin tot mai frecvente. Dar întrebarea care planează este alta: suntem, ca societate, pregătiți să înțelegem ce urmează?
Între speranță și responsabilitate
Nu e vorba de a răspândi panică sau de a cultiva frica. Dar e un moment în care luciditatea trebuie să înlocuiască indiferența. Războiul din Ucraina ne-a arătat că nimic nu este garantat, că pacea nu e un dat, ci o stare care trebuie protejată zilnic. Iar România, prin istorie și poziție, nu are luxul de a sta deoparte.
Generalul Gheorghiță, cu un calm demn de uniforma pe care o poartă, ne amintește că datoria unei armate nu este doar să apere teritoriul, ci și să anticipeze pericolele. Iar când militarii vorbesc deschis despre riscuri, e momentul ca și liderii civili să se ridice la înălțimea responsabilității.
Poate chiar trăim ultima vară liniștită. Sau poate nu. Dar cert este că tăcerea și nepăsarea nu sunt opțiuni. România are tot ce-i trebuie ca să fie pregătită. Mai trebuie doar să creadă că merită.
