Avea doar 23 de ani. Marius Coman, tânăr antrenor de baschet din Oradea, și-a pierdut viața într-un mod cumplit, într-o dimineață care trebuia să fie despre pasiune, despre sport, despre copii și viitor. În loc să ajungă la Costinești, acolo unde îi așteptau zeci de copii la Competiția Națională de BabyBaschet, drumul i-a fost curmat brutal pe Autostrada Soarelui, într-un accident care a lăsat o echipă fără antrenor, o familie fără fiu și o țară întreagă fără cuvinte.
Autocarul în care se afla, plin cu copii și cadre sportive, s-a răsturnat duminică, transformând un drum de vară într-un coșmar. Marius ocupa un loc în partea din față, potrivit primelor informații, iar impactul a fost fatal. Nu a avut nicio șansă. Era în drum spre competiție, cu sufletul plin de emoția unui nou început, pregătit să le insufle micilor jucători lecții despre echipă, disciplină și pasiune.
Federația Română de Baschet a confirmat, cu durere, pierderea. „Federația Română de Baschet își pleacă fruntea în fața unei pierderi de neînțeles”, este mesajul sobru, dar profund uman, transmis în memoria lui Marius Coman. A fost instituită zi de doliu, marți, în întreaga comunitate a baschetului românesc – un gest simbolic, dar cu o încărcătură uriașă pentru toți cei care l-au cunoscut, pentru părinții copiilor pe care îi antrena și pentru colegii din clubul ASC Baschet Star Oradea.
Cei care l-au cunoscut vorbesc despre el ca despre un suflet cald, luminos, mereu zâmbitor. Avea o răbdare rară cu cei mici și un entuziasm molipsitor. În ochii copiilor era „domnul Marius”, prietenul lor de la antrenamente, omul care nu ridica niciodată tonul, dar care îi făcea să-și dorească mereu să fie mai buni.
„A plecat un om tânăr, luminat de pasiune, devotament și blândețe”, a scris Federația în mesajul de adio. Cuvinte grele, dar adevărate. Marius nu era doar un antrenor. Era un sprijin pentru părinți, un exemplu pentru colegi și un om care își construia cu modestie și discreție un drum frumos în sportul românesc.
Pentru clubul ASC Baschet Star Oradea, pierderea este imposibil de descris. Acolo, Marius era mai mult decât un angajat – era o parte din familie. Făcea totul din pasiune și își trăia meseria ca pe o vocație. Antrena copii și juniori, visând să vadă cândva un elev de-al lui ajungând în echipa națională. Nu pentru glorie personală, ci pentru că credea în potențialul lor și în puterea sportului de a schimba vieți.
Drumul spre Costinești era pentru el o călătorie spre speranță. Competiția de BabyBaschet este un eveniment anual care adună sute de copii din toată țara. Marius nu era la prima participare. Își pregătise atent echipa, cu grijă și seriozitate. Avea în bagaj nu doar echipamentele, ci și promisiunile făcute celor mici: că vor juca, că vor învăța, că se vor distra și că, indiferent de scor, vor pleca de acolo mai puternici.
Dar toate aceste promisiuni au fost spulberate în câteva clipe. Viața, atât de crudă uneori, nu a ținut cont de planuri, de vise, de vârstă sau de valoare umană. A luat cu ea un tânăr care avea totul în față și a lăsat în urmă lacrimi, întrebări fără răspuns și un gol imens.
Familiile copiilor care se aflau în autocar sunt încă în stare de șoc. Deși majoritatea au scăpat cu viața, rănile sufletești vor fi greu de vindecat. Ei au pierdut mai mult decât un antrenor – au pierdut un model, un om în care aveau încredere deplină.
Comunitatea baschetului, dar și oameni din afara sportului, s-au mobilizat pentru a aduce un ultim omagiu lui Marius. Pe rețelele sociale, mesajele de condoleanțe au curs neîntrerupt. Părinți, colegi, sportivi și prieteni i-au mulțumit pentru tot ce a fost, pentru bunătatea și energia lui, pentru devotamentul cu care și-a trăit scurta viață.
Marius Coman nu mai este printre noi. Dar lecția lui de viață, dragostea pentru copii, credința în sport și în educație prin exemplu rămân. A fost un suflet frumos care a ars intens, chiar dacă doar 23 de ani. Un drum întrerupt prea devreme, dar care a lăsat urme adânci în inimile celor care l-au cunoscut.
