Durere fără margini în familia unei tinere românce stabilite la Roma, după o tragedie care ridică semne grave de întrebare asupra sistemului de urgență italian. Paula Onofrei, în vârstă de doar 29 de ani, a murit în mod fulgerător în urma unui șoc septic provocat de un ulcer duodenal perforat, după ce a așteptat aproape trei ore sosirea unei ambulanțe. Familia ei este devastată și cere acum răspicat: să se facă dreptate.
Patru apeluri, nicio salvare la timp
Pe 23 iulie, starea de sănătate a Paulei s-a deteriorat rapid. Cu două zile înainte, tânăra se prezentase la o unitate de primiri urgențe acuzând dureri abdominale intense. După ore întregi de așteptare, medicii i-au pus diagnosticul de colită și, fără investigații amănunțite, i-au permis să plece acasă. Durerea nu a cedat, iar pe 23 iulie, în jurul amiezii, sora ei, Rebeca, a apelat serviciul medical de urgență 118.
„Sora mea nu-și mai simțea mâinile și picioarele. Era vizibil afectată, slăbită. Am sunat de patru ori la ambulanță. Ni s-a răspuns că vin, dar au trecut aproape trei ore. Când au ajuns, era prea târziu”, povestește cu vocea frântă Rebeca, sora mai mică a Paulei. „Putea fi salvată…”
157 de minute de așteptare – o moarte în zadar?
Ambulanța a sosit abia după 157 de minute. Peste două ore și jumătate în care familia a trăit un coșmar în încercarea disperată de a primi ajutor medical. Deși apelurile au fost repetate și au descris o stare de urgență, intervenția salvatorilor a întârziat nepermis de mult.
Mama tinerei, Artemiza, aflată în România în acea zi, a fost martoră la întreaga tragedie de la distanță, prin telefon. „Nu este posibil ca într-o capitală europeană să aștepți aproape trei ore o ambulanță. Vreau să știu cine a greșit, cine nu și-a făcut datoria. Nimeni nu îmi va aduce fiica înapoi, dar merită să i se facă dreptate”, a declarat ea pentru FanPage.
O anchetă sub presiunea durerii și a întrebărilor
Parchetul din Roma a deschis o anchetă pentru a stabili cauzele întârzierii. De asemenea, ARES (agenția regională de urgență sanitară) a demarat o investigație internă. Avocații familiei Onofrei – Aurelio Padovani, Pasqualina Monaco și Sara De Vincenzi – au depus toate probele relevante, inclusiv un fișier audio care atestă apelurile efectuate la 118 de către Rebeca.
Anchetatorii trebuie acum să răspundă la două întrebări esențiale: de ce nu a existat nicio ambulanță disponibilă în Roma în acea zi și, mai ales, dacă viața Paulei putea fi salvată printr-o intervenție medicală rapidă. Diagnosticul final – șoc septic în urma unui ulcer duodenal perforat – este considerat un caz rar, dar nu imposibil de tratat dacă este descoperit și abordat la timp.
„Să nu moară și altcineva așa”
Pentru familia Paulei, timpul s-a oprit. Cu durerea în suflet, Rebeca și mama sa speră ca autoritățile să facă lumină și ca tragedia Paulei să nu rămână doar o cifră într-un raport. „Vreau măcar atât: ca moartea ei să nu fi fost în zadar”, spune Rebeca cu lacrimi în ochi. „Sora mea era tânără, avea o viață înainte, visa, muncea, trăia. A murit sub ochii mei, pentru că nimeni nu a venit la timp.”
Pentru moment, familia își pune speranțele în ancheta autorităților italiene. Însă răspunsurile se lasă așteptate, iar durerile sufletești nu se pot măsura în rapoarte sau hârtii oficiale. În spatele unui nume rămâne o dramă profund umană, care cere nu doar explicații, ci și asumare.
