Cazul Caracal reaprinde durerea unei întregi țări – părinții Alexandrei Măceșanu refuză să accepte verdictul oficial
Au trecut ani de la dispariția Alexandrei Măceșanu și a Luizei Melencu, însă rănile lăsate în sufletul celor apropiați și în memoria colectivă a României sunt departe de a se fi închis. Condamnarea lui Gheorghe Dincă la 30 de ani de închisoare nu a adus pace, ci a deschis alte falii, mai ales în cazul familiei Măceșanu, care continuă să conteste varianta oficială.
O solicitare greu de înțeles: un milion de euro și eliberarea lui Gheorghe Dincă
Recent, părinții Alexandrei au făcut un gest șocant – au cerut autorităților anularea certificatului de deces al fiicei lor, un milion de euro despăgubire și, surprinzător, eliberarea lui Gheorghe Dincă. Aceste solicitări, prezentate de spynews.ro, au fost primite cu uimire și neîncredere de o societate care încă încearcă să își explice întreaga tragedie.
Motivația părinților nu este legată de bani sau de o formă de iertare, ci pornește dintr-un crez adânc și dureros: că Alexandra nu este moartă. Că fata lor trăiește, undeva, iar că autoritățile s-au grăbit să pună punct unei anchete al cărei final nu reflectă, în opinia lor, adevărul.
„Instinctul de mamă îmi spune că fata trăiește”
Într-un moment de profundă durere, mama Alexandrei a făcut o serie de declarații la România TV care au cutremurat opinia publică. Femeia și-a exprimat neîncrederea totală în anchetă și în modul în care autoritățile au tratat cazul.
„Nu mai avem liniște, nu știm în ce parte să o mai luăm. De la anchetă, pot să spun că după rezultatul pe care îl au ei, declară fetele moarte. Eu așa cred. Ei nu fac nimic altceva decât să îl cerceteze pe Dincă. Acum îl cercetează să vadă dacă a fost întreg la minte. Cum să nu fie întreg la minte când mi-a luat copilul? Copilul meu nu este mort. Instinctul meu de mamă îmi spune că fata trăiește.”
Ea a adăugat că, dacă nu ar fi fost familia care să contacteze autoritățile, probabil nu ar fi aflat nimic despre dispariție, iar acest lucru a amplificat sentimentul de abandon și nedreptate. Aceste cuvinte nu sunt doar strigătul unei mame îndurerate, ci o formă de protest față de sistemul care, în viziunea sa, nu a făcut tot ce trebuia pentru a o salva pe Alexandra.
Un dosar care a zdruncinat încrederea în stat
Cazul Caracal, izbucnit în vara anului 2019, a dezvăluit o rețea de neglijență, incompetență și lipsă de reacție din partea instituțiilor statului. Alexandra a reușit să sune la 112, a oferit informații clare despre locul unde era ținută captivă, însă intervenția autorităților a fost greoaie și întârziată. Iar finalul, așa cum l-a prezentat ancheta, a fost unul tragic.
Dincă a mărturisit că a răpit, violat și ucis două adolescente. Le-ar fi ars cadavrele în butoiul din curte, iar apoi ar fi încercat să șteargă urmele. Judecătorii l-au condamnat la maximumul pedepsei admise de lege – 30 de ani. Însă lipsa unor dovezi concludente privind identitatea rămășițelor umane, precum și inconsistenta comunicare oficială au alimentat îndoielile și conspirațiile.
Societatea, între empatie și confuzie
Solicitarea familiei Măceșanu de a-l elibera pe Gheorghe Dincă a stârnit reacții puternice. Pentru unii, este o reacție de negare a durerii – un mecanism de apărare în fața unei pierderi imposibil de acceptat. Pentru alții, este un gest absurd, de neînțeles.
Însă, indiferent de părerea publică, un lucru este cert: acest caz a arătat limitele sistemului românesc de protecție a victimelor, a evidențiat slăbiciunile intervenției de urgență și a creat un precedent dureros pentru întreaga societate.
Un apel mut către adevăr
Familia Măceșanu, în ciuda acuzațiilor de bizarerie sau negare, pare să transmită un mesaj simplu: „nu putem merge mai departe până nu știm tot adevărul.” Într-o țară în care încrederea în instituții este deseori fragilă, astfel de ieșiri publice sunt simptomatice pentru nevoia profundă de transparență și justiție autentică.
Cazul Caracal nu este doar o tragedie personală – este o rană deschisă în conștiința colectivă. Iar atâta timp cât răspunsurile lipsesc, ea va continua să doară.
