Părintele Ilarion Argatu, renumit pentru harul său duhovnicesc și pentru lupta neobosită împotriva răului, a lăsat în urmă învățături tulburătoare și totodată necesare pentru cei care vor să se ferească de influențele malefice ascunse sub aparențe înșelătoare. Într-o lume în care răul se maschează adesea sub chipul binelui, sfaturile sale devin tot mai actuale.
Vrăjitoarele, ascunse în haine de sfințenie
Potrivit părintelui Argatu, cei care se ocupă cu vrăji sau magie nu se prezintă ca atare. Dimpotrivă, se infiltrează în viața socială și chiar religioasă sub înfățișarea unor persoane aparent evlavioase, prietenoase, respectabile. Pot fi îmbrăcați decent, pot da pomelnice sau pot sta la rugăciune în biserică. Dar, spune părintele, „se apropie prietenește și te lucrează în ascuns”. În unele cazuri, chiar printre cei ce poartă haine monahale, se pot ascunde oameni care folosesc simbolurile sfinte în scopuri necurate.
Povestea unei bluze „dăruite” cu intenție
Într-un dialog devenit emblematic, părintele Argatu este întrebat de o femeie ce să facă cu o bluză primită cadou, care pare să-i fi adus doar necazuri. Răspunsul său este direct: bluza trebuie îngropată în pământ și trebuie rostită o rugăciune specială, de trei ori, cerând ca „tot ce a menit acela când mi-a dăruit bluza, pe pustiu să se ducă”.
Apoi, urmează canonul: post negru vinerea, 40 de mătănii și Acatistul Mântuitorului citit timp de o oră. Efectul nu întârzie: „Veți vedea că acela care a dăruit bluza se neliniștește și vine să vă ceară socoteală.” Motivul? Diavolii trimiși se întorc la cel care i-a trimis.
Despre vrăji cu lucruri luate de la cei decedați
Părintele avertizează că și lucrurile luate de la persoane decedate – legături, flori, țărână de la mormânt – pot fi folosite în ritualuri malefice. De aceea, familia trebuie să vegheze cu strictețe asupra celor decedați și să nu permită străinilor să se atingă de cele din jurul trupului neînsuflețit.
Cine sunt vrăjitorii și cum acționează?
Părintele dezvăluie că a cunoscut personal mai multe persoane care practică vrăjitoria, inclusiv călugări sau foști preoți care se folosesc de imaginea bisericii pentru a atrage oameni înșelați de aparențe. Printre aceștia se numără nume concrete precum Casian, Nicolae, Pimen, Cornel sau Antonie – persoane care, deși aparent religioase, acționează cu scopuri malefice.
Unul ungea femeile cu mir „pe unde nu trebuie”, altul „citea moliftele Sfântului Vasile și îi bătea pe oameni cu crucea în cap”. Părintele mărturisește că multe dintre aceste cazuri i-au fost povestite chiar de victime, care s-au speriat și au venit la el pentru ajutor.
Semnele prin care recunoști o persoană care face vrăji
Părintele Argatu a oferit și o listă clară de metode prin care poți recunoaște o vrăjitoare sau un vrăjitor:
– Pronunțarea numelui Mântuitorului: reacționează negativ, tresar sau se schimbă la față.
– Discuții despre Dumnezeu și credință: devin agitați, întrerup sau încearcă să schimbe subiectul.
– Semnul Crucii: tresar sau se retrag vizibil.
– Citirea din Scriptură: își schimbă culoarea feței, devin neliniștiți.
– Rostirea rugăciunilor sau psalmilor: reacționează fizic, se înroșesc sau devin palizi.
– Tămâierea: le provoacă disconfort, schimbări bruște de comportament.
– Stropirea cu agheasmă: pot avea reacții fizice involuntare (mâna sare, devin iritați).
– Agheasmă în mâncare: devin agitați sau pot avea crize de nervi, pentru că „arde duhul rău din ei”.
Rugăciunea care dezleagă toate vrăjile
Pentru cei care cred că sunt vizați de legături sau blesteme, părintele oferă o rugăciune de dezlegare:
„Dezleagă, Doamne, toate vrăjile, farmecele și blestemele cu care m-au legat vrăjmașii mei știuți și neștiuți, dezleagă-le și întru nimica să se prefacă. Ceartă, duhurile necurate, pe pustiu să se ducă, unde om nu locuiește, și apoi la mine să nu se mai întoarcă, iar pe mine, robul Tău (numele), apără-mă!”
Un îndemn la veghe și rugăciune
În final, părintele Argatu nu instigă la panică, ci la trezvie. Nu îndeamnă la vânătoare de vrăjitoare, ci la discernământ. Într-o lume în care răul se strecoară cu față de prieten, cel mai puternic scut rămâne credința sinceră, rugăciunea și apropierea de Dumnezeu.
Pentru cei care simt că sunt sub influențe străine, părintele nu oferă magie sau ritualuri spectaculoase, ci reîntoarcerea la valorile fundamentale ale Bisericii: post, rugăciune, spovedanie, împărtășanie și viață curată. Acolo începe adevărata dezlegare.
