Într-o tăcere adâncă și cu o durere greu de ascuns, Oana Lis a ales să împărtășească cu urmăritorii săi o veste tristă care a zguduit discret lumea artistică românească. Scenaristul și scriitorul Adrian Lustig s-a stins din viață, iar pentru familia Lis această pierdere nu a fost doar o informație de presă, ci o amintire care le-a tulburat sufletul.
„Dumnezeu să-l ierte! A jucat și Vio puțin într-un film de-al dânsului”, a scris Oana Lis pe Facebook, cuvinte simple, dar care poartă în ele toată emoția unui rămas-bun spus unui om care a lăsat o urmă. Postarea a fost însoțită de un articol ce anunța dispariția scenaristului, iar reacțiile nu au întârziat să apară. Prieteni virtuali și oameni din lumea culturală și-au exprimat la rândul lor regretul pentru această pierdere.
Pentru cei care o cunosc pe Oana Lis, acest gest nu este deloc surprinzător. Ea a fost mereu un om sincer, transparent, cu sufletul pus pe tavă. Nu s-a ferit să arate nici lacrimi, nici zâmbete, nici clipele grele, nici micile bucurii. De-a lungul timpului, Oana a construit o relație specială cu cei care o urmăresc, iar această deschidere i-a adus nu doar simpatie, ci și sprijin în cele mai dificile momente.
Colaborarea dintre Viorel Lis și Adrian Lustig a fost una scurtă, dar semnificativă pentru fostul primar al Capitalei. Un rol mic într-un film regizat de scenarist, dar o experiență care a lăsat urme frumoase în memoria familiei. A fost mai mult decât o simplă apariție, a fost o întâlnire cu arta, cu povestea, cu omul din spatele camerei de filmat. Iar pentru Oana, acel moment s-a transformat într-un simbol – o punte între trecut și prezent, între amintire și realitatea fragilă de azi.
În același timp, familia Lis trece printr-o perioadă plină de provocări. Problemele de sănătate ale lui Viorel Lis nu mai sunt un secret pentru nimeni. De ani buni, fostul edil duce o luptă tăcută, dar grea, cu boala. Iar Oana i-a fost mereu alături, cu toate resursele – fizice, emoționale și financiare – de care a dispus. Din păcate, costurile tratamentelor și ale îngrijirii medicale sunt tot mai greu de acoperit.
Într-un moment de sinceritate profundă, Oana a anunțat că este nevoită să scoată la vânzare unele obiecte personale. Printre ele, o carte primită cadou de la Corneliu Vadim Tudor – un om pe care l-a admirat și de care o leagă amintiri pline de respect și afecțiune. „Vadim Tudor era un om extraordinar, o personalitate magnetică și cu mine s-a comportat întotdeauna minunat. Am o carte de la domnul Vadim pe care vreau să o vând, am nevoie de bani să plătesc niște NMN-uri”, a explicat ea într-o transmisiune live pe rețelele sociale.
NMN-urile la care face referire sunt suplimente importante pentru starea de sănătate a lui Viorel. Nu este o decizie ușoară – să te desparți de un obiect cu valoare emoțională pentru a putea susține un tratament – dar Oana nu a stat pe gânduri. Alegerea ei spune multe despre devotamentul pe care îl are față de partenerul de viață.
Faptul că a vorbit deschis despre această situație nu este o formă de victimizare, ci o lecție de demnitate. Oana Lis nu cere, nu imploră, nu se plânge. Ea doar povestește, cu sinceritate, cu vulnerabilitate, dar și cu o tărie interioară impresionantă. Mulți oameni s-au regăsit în cuvintele ei, în determinarea de a face orice pentru cei dragi, în efortul de a păstra demnitatea și căldura într-o lume adesea rece și grăbită.
Moartea lui Adrian Lustig și gestul Oanei de a-i aduce un ultim omagiu sunt dovada unei lumi în care valorile umane încă mai contează. În care recunoștința, memoria și loialitatea nu sunt uitate în fața greutăților cotidiene.
Într-o societate în care știrile despre moarte sunt, de multe ori, tratate cu răceală sau trecătoare indiferență, Oana Lis a reușit să transforme această pierdere într-o amintire vie, într-un tribut sincer adus unui om care a contribuit la patrimoniul cultural românesc și care, pentru familia ei, a fost mai mult decât un nume într-un generic.
În final, povestea aceasta nu este doar despre doliu. Este despre curaj, despre familie, despre sacrificiu și, mai presus de toate, despre umanitate. Acea umanitate care, în ciuda tuturor greutăților, reușește să lumineze viețile celor care știu să o trăiască cu demnitate.
