Tragedia din Cosmopolis zguduie România. Nicușor Dan promite acțiune împotriva violenței domestice: „Statul nu va mai întoarce capul”
A fost nevoie de o crimă în plină zi, de o mamă însărcinată împușcată în brațe cu propriul copil, ca autoritățile să ridice vocea. România încă nu și-a revenit după tragedia de la Cosmopolis, iar întrebările se rostogolesc de la o zi la alta: cum a fost posibil? Unde a fost statul? Cine o proteja pe Teodora Marcu?
Prezent luni la summitul B9 de la Vilnius, președintele Nicușor Dan a fost întrebat, direct și fără ocolișuri, dacă în următorii cinci ani tema violenței domestice va deveni o prioritate reală în mandatul său. Răspunsul a venit ferm: „Da”. Fără ambiguități, fără fraze politicoase.
„Am făcut deja pași în direcția asta ca primar al Bucureștiului. Și da, răspunsul este afirmativ. Trebuie, pe de o parte, să transmitem clar că violența domestică nu este tolerată de statul român și, pe de altă parte, să extindem rețeaua de centre la care victimele pot apela. E nevoie de infrastructură, dar și de conștientizare. Altfel, doar vorbim și nu schimbăm nimic”, a spus Nicușor Dan.
Tragedia care a forțat această reacție vine din cartierul rezidențial Cosmopolis. Sâmbătă seară, Teodora Marcu, 23 de ani, însărcinată cu al doilea copil, a fost împușcată mortal de fostul ei partener, Robert Lupu. Lângă ea, fetița de doar trei ani a fost martoră la tot. Ce a urmat e greu de pus în cuvinte. Medici, ambulanțe, resuscitare, speranță. Dar nu a fost suficient. Teodora a murit la spital. La câteva ore distanță, Robert Lupu a fost găsit mort. Se sinucisese.
O țară întreagă a văzut imaginile. O stradă curată, o tânără căzută pe asfalt, un copil care nu înțelege. Și din nou întrebarea: cum e posibil ca în 2025 o femeie să fie ucisă în plină zi, în fața copilului ei, de un bărbat care ar fi trebuit să fie demult departe de ea?
Premierul interimar Cătălin Predoiu a ieșit public și a recunoscut: violența domestică a fost tratată superficial în trecut. „În anii trecuți nu s-a acordat suficientă atenție acestui fenomen. Dar e la fel de grav ca orice alt tip de criminalitate. Ministerul Justiției trebuie să se uite bine în oglindă. Poate e nevoie de sancțiuni mai severe, poate de mecanisme mai rapide”, a declarat el.
Mai mult, Predoiu a anunțat suplimentarea de urgență a efectivelor de poliție din județul Ilfov: peste 60 de posturi noi, la care se vor adăuga încă 50 după finalizarea ultimului val de recrutări. „Avem un deficit istoric. Schemele de personal sunt de acum 20–25 de ani, dar comunitățile s-au schimbat radical. E nevoie de o adaptare imediată.”
Realitatea e crudă: sute de femei cer ajutor în fiecare lună, dar ajung să fie ignorate sau trimise înapoi acasă, acolo unde pericolul așteaptă în tăcere. Adesea, victimele sunt judecate, nu protejate. Le e rușine să vorbească. Și când o fac, e uneori prea târziu.
Cazul Teodorei Marcu nu este un accident izolat, ci doar cel mai recent exemplu dintr-un lung șir de tragedii care puteau fi prevenite. Ea nu avea protecție. Nu avea sprijin. Doar speranța că, poate, bărbatul care o amenințase nu va trece la fapte.
Astăzi, fetița ei are trei ani și o viață întreagă în față fără mamă. Va crește cu o poveste în care statul n-a fost acolo. Dar poate, dacă ceea ce promite acum președintele Nicușor Dan nu rămâne doar pe hârtie, această fetiță nu va fi urmată de alte zeci de copii în aceeași situație.
România are nevoie de centre de sprijin reale, de polițiști formați pentru a interveni în cazuri de violență domestică, de ordine de protecție care se aplică, nu doar se semnează. Are nevoie de o cultură în care victimele sunt crezute, nu blamate. Și mai ales, are nevoie ca fiecare femeie să știe că nu e singură.
E târziu pentru Teodora. Dar încă nu e prea târziu pentru celelalte.
