O nouă tragedie lovește dur în lumea medicală din România. Sînziana Lovin, medic primar în Medicină Internă și una dintre cele mai respectate figuri din corpul medical ieșean, a fost găsită fără viață în propria locuință, în dimineața zilei de duminică, 27 iulie. Moartea sa adaugă un nou capitol dureros într-o serie de decese inexplicabile și cutremurătoare care au afectat în ultimele luni comunitatea sanitară din Iași.
Avea 50 de ani și era cunoscută nu doar pentru profesionalismul desăvârșit, ci și pentru dăruirea cu care și-a exercitat meseria. A activat în cadrul Spitalului Clinic Militar de Urgență „Dr. Iacob Czihac” din Iași, iar în anul 2021 devenea singura femeie ofițer doctor din unitatea militară, potrivit unei postări a Direcției Medicale a Ministerului Apărării.
Sînziana Lovin a fost găsită spânzurată în casa sa din Breazu, o localitate liniștită aflată în comuna Rediu. Descoperirea a fost făcută de fostul soț, care a alertat imediat autoritățile. Potrivit informațiilor confirmate de Poliția Iași, fiica ei, în vârstă de 19 ani, era și ea prezentă în momentul descoperirii tragice. Un tablou sfâșietor, greu de imaginat pentru orice părinte și copil.
„Apelul la 112 a fost făcut de fostul soț. În momentul intervenției echipajului, și fiica dânsei era deja în locuință. În astfel de cazuri, se deschide dosar penal pentru moarte suspectă, urmând ca necropsia să stabilească exact cauzele decesului”, a declarat Ioana Bîlea, purtător de cuvânt al IPJ Iași, pentru publicația Fanatik.
Potrivit surselor apropiate familiei, Sînziana se confrunta cu o depresie severă în ultima perioadă. Deși era activă profesional și părea să își urmeze cu pasiune misiunea medicală, în plan personal, presiunea acumulată – inclusiv dificultăți financiare și grijile legate de viitorul fiicei sale – părea copleșitoare. Tânăra fusese recent admisă la Universitatea de Medicină și Farmacie „Grigore T. Popa” din Iași, o reușită care, paradoxal, nu a fost suficientă pentru a o ancora pe mama sa în viață.
Sînziana Lovin devenise medic militar în 2018, după ani de activitate ca medic civil. Într-un interviu acordat Ministerului Apărării Naționale în 2021, declara cu sinceritate: „Am ales această carieră cu convingerea că disciplina, rigoarea și determinarea mă vor însoți pe tot parcursul activității mele. Îmi place foarte mult ce fac și nu m-aș fi văzut făcând altceva”.
Era cunoscută în cercurile medicale ca un om riguros, dar empatic, o femeie care punea suflet în meseria ei. Colegii o descriau ca fiind discretă, dar extrem de implicată în tot ceea ce făcea – un exemplu de echilibru între exigență profesională și omenie.
Însă în spatele acestei imagini publice puternice se ascundea, se pare, o luptă tăcută. Una cu depresia, cu presiunea, cu epuizarea. Una care, din păcate, nu a putut fi salvată nici măcar de cei mai apropiați.
Cazul său vine pe fondul unui val de pierderi greu de explicat care au afectat lumea medicală ieșeană în ultima perioadă. În urmă cu doar câteva luni, doi medici rezidenți din cadrul Institutului de Gastroenterologie și Hepatologie, parte a Spitalului Sf. Spiridon, au murit brusc în propriile locuințe. Aveau 28, respectiv 31 de ani. Ambii lucrau sub un volum de muncă enorm, iar suspiciunile legate de epuizare nu au fost niciodată complet înlăturate.
În cazul medicului de 28 de ani, ancheta a scos la iveală existența unor afecțiuni respiratorii severe, însă contextul profesional a ridicat întrebări persistente cu privire la gradul de solicitare la care sunt supuși tinerii medici.
Moartea Sînzianei Lovin lasă în urmă nu doar un gol imens pentru fiica sa, ci și un semnal de alarmă despre fragilitatea nevăzută a celor care, zi de zi, salvează vieți. Medicii, în special cei dedicați și implicați, sunt adesea primii care uită să-și acorde lor înșiși timp, grijă, empatie. Iar atunci când durerea devine tăcută, consecințele pot fi de neimaginat.
În aceste momente, între pereții reci ai locuinței din Breazu, se tace dureros. Iar comunitatea medicală din Iași – și nu numai – își pleacă fruntea în fața unui om care a dăruit atât de mult, dar care, în cele din urmă, a rămas singur cu povara sa.
