Nicușor Dan, devenit recent președintele României, a făcut un anunț care a atins o coardă sensibilă în inimile a milioane de români aflați departe de casă. Cu o voce calmă, dar hotărâtă, fostul edil al Capitalei a vorbit despre un vis pe care mulți l-au purtat în tăcere: acela de a simți că, deși plecați, nu sunt uitați. Inițiativa lansată de el urmărește tocmai acest lucru – să refacă puntea dintre România și fiii ei risipiți prin lume, oferindu-le un loc, o voce, o șansă reală de a reveni, de a contribui, de a aparține din nou.
Este, așa cum a mărturisit chiar el, mai mult decât un proiect administrativ. Este un gest de întindere a mâinii, o invitație sinceră către diaspora de a se reconecta nu doar cu hârtiile și procedurile țării, ci și cu rădăcinile, cultura, oamenii și valorile de acasă.
Un gest cu încărcătură umană profundă
Într-o lume în care totul pare să se miște grăbit, iar distanțele devin din ce în ce mai greu de traversat – nu neapărat geografic, ci sufletește – Nicușor Dan vorbește despre normalitate, despre nevoia de a recunoaște că românii plecați nu sunt „plecați definitiv”, ci poate doar „într-o pauză de țară”. Iar acea pauză se poate termina cu o revenire, dacă ușa e deschisă.
El propune crearea unei structuri speciale, un fel de „acasă administrativ și emoțional” pentru diaspora. Acolo, românii de peste hotare vor putea găsi răspunsuri clare la întrebări care altădată păreau labirintice: „Ce acte îmi trebuie?”, „Cum mă întorc?”, „Cum pot investi sau ajuta fără să fiu aici fizic?”. Dar nu e vorba doar de acte și proceduri. Este vorba despre oameni. Despre români care vor să redevină parte activă din povestea țării lor.
Un „acasă” mai aproape, oriunde ai fi
Inițiativa își dorește să ofere suport real pentru integrarea celor care se întorc – de la programe de mentorat, sprijin profesional, până la recunoașterea competențelor dobândite în străinătate. Este, practic, o promisiune că România poate deveni din nou o alegere. Nu un compromis, nu un plan B, ci un loc cu sens.
Mai mult decât atât, președintele a vorbit cu emoție despre tinerii născuți în diaspora – copiii românilor plecați, care vorbesc româna cu accent străin, dar care duc în suflet dorul bunicilor, al sărbătorilor de acasă, al colindelor în prag de iarnă. Pentru acești copii, proiectul va însemna acces la cultură, limba română, valori și tradiții, astfel încât să nu se piardă acel fir invizibil care leagă sângele de pământ.
Diaspora – nu doar spectatoare, ci parteneră
Nicușor Dan vede în diaspora o resursă uriașă, nu doar financiară, ci și umană. Experiența, expertiza și curajul celor care au reușit în alte țări pot fi motorul unor schimbări reale aici, acasă. De aceea, proiectul include și componenta economică: atragerea investitorilor români din afară, implicarea în proiecte de urbanism, educație sau sănătate – totul cu transparență și deschidere.
O relație care are nevoie să fie reparată
Una dintre cele mai puternice idei exprimate de președinte a fost legată de încredere. Sau, mai bine spus, de lipsa ei. Pentru că mulți dintre cei plecați nu au plecat doar din motive economice. Au plecat pentru că s-au simțit abandonați de propriul stat, invizibili, neauziți. Nicușor Dan recunoaște această rană și spune clar că e timpul să fie tratată. Prin fapte, nu doar cuvinte.
Structura propusă nu va fi doar un ghișeu sau un portal online. Va fi un spațiu de dialog, o oglindă curată în care românii din diaspora să se poată privi cu demnitate. Va fi, în cele din urmă, o încercare de a spune: „Știm că sunteți acolo. Ne pasă. Și vă vrem înapoi. Sau aproape. Așa cum puteți și simțiți voi.”
Într-o lume în care prea multe promisiuni se risipesc în vânt, cuvintele președintelui par, pentru prima dată după mult timp, să atingă o rană reală. Rămâne de văzut dacă inițiativa se va transforma într-un sprijin concret. Dar un lucru este cert: pentru românii plecați, doar simplul fapt că cineva le spune, cu sinceritate, „te așteptăm”, poate fi, uneori, începutul întoarcerii.
