Fostul președinte al României, Ion Iliescu, a trecut la cele veșnice, lăsând în urmă un secol marcat de istorie trăită și modelată prin implicarea sa directă în momente-cheie ale României postcomuniste. Cu plecarea sa, o epocă întreagă se închide, dar memoria activității sale politice rămâne vie în conștiința publică. A fost un lider care a ales dialogul, a promovat consensul și a încercat, chiar în cele mai tensionate momente ale tranziției, să păstreze coeziunea socială.
Arta dialogului și construcția politică în momente de criză
Ion Iliescu a știut să gestioneze cu luciditate complexitatea unei Românii aflate într-o schimbare profundă, după 1989. A promovat echilibrul între decizie și deschidere către partenerii politici. Un reper al acestei atitudini este Masa Rotundă de la Snagov, un moment de colaborare între principalele forțe politice ale vremii, în numele unui interes comun: integrarea europeană.
Capacitatea de a construi punți între adversari politici, de a asculta și de a răspunde nu doar instituțional, ci și uman, l-a ajutat să navigheze perioada delicată a începutului democratic. Pentru mulți români, Ion Iliescu a fost imaginea unei stabilități într-un context profund instabil.
Adrian Năstase: „Îi datorez intrarea mea în politică”
Adrian Năstase, fost premier și colaborator apropiat al lui Ion Iliescu, i-a adus un omagiu emoționant, amintind de începuturile lor politice comune din 1990. A descris personalitatea fostului președinte ca fiind una marcată de profunzime, cultură și disponibilitate permanentă pentru dialog.
„Îi prețuiesc pasiunea pentru cultură, capacitatea de a asculta și talentul de a vorbi deopotrivă cu publicul simplu și cu liderii internaționali. Cred că în ultimii douăzeci de ani s-a simțit lipsa unei prezențe mai consistente a sa în viața publică”, a transmis Adrian Năstase, subliniind influența durabilă pe care Iliescu a avut-o asupra generațiilor de lideri politici.
Un model de conduită și responsabilitate pentru tineri
Moștenirea lui Ion Iliescu nu constă doar în deciziile sale de stat, ci și în reflecțiile publice pe care le-a lăsat în articole, interviuri și discursuri. Textele sale rămân puncte de referință pentru tinerii interesați de etică politică, democrație și angajament civic. A vorbit despre responsabilitatea față de cetățeni, despre nevoia de stabilitate instituțională și despre construcția unei societăți solidare.
Într-un moment de reflecție, Adrian Năstase a reamintit un fragment dintr-o scrisoare primită în 2004, care sintetizează gândirea lui Iliescu despre rolul politicianului:
„Noi, oamenii politici, avem o datorie față de viitorul României: aceea de a acționa astfel încât să răspundem permanent interesului național, să construim împreună binele public și o viață mai bună pentru toți românii. Acesta a fost și este angajamentul meu de viață, un act de conștiință de la care nu voi abdica niciodată.”
Aceste cuvinte, venite într-un moment simbolic, capătă o greutate aparte. Ele vorbesc despre o viziune a politicii ca responsabilitate morală, nu doar ca instrument de putere.
Un ultim omagiu și un gând pentru Nina Iliescu
Mesajul transmis de Adrian Năstase s-a încheiat cu un gând sincer adresat doamnei Nina Iliescu, partenera de viață a fostului președinte timp de peste șapte decenii. O prezență discretă, dar constantă, Nina Iliescu a fost martora tuturor etapelor parcurse de soțul său – de la începuturile în activismul studențesc până la funcția de președinte al României.
„Ion Iliescu rămâne un Stâlp al Cetății”, a transmis fostul premier, amintind de o fotografie pe care o păstrează cu nostalgie, una care, dincolo de imagine, poartă întreaga poveste a unui om care și-a dedicat viața idealului de construcție democratică.
Dispariția lui Ion Iliescu nu înseamnă doar pierderea unui lider politic, ci și încheierea unui capitol din istoria României. Cu bune și rele, cu reușite și controverse, figura sa a modelat destinul unei națiuni aflate în pragul reinventării. Iar memoria lui rămâne vie, nu doar în arhive sau discursuri, ci și în conștiința celor care caută în politică un sens mai profund – acela al slujirii binelui comun.
