Nina Iliescu, femeia care a stat o viață întreagă în umbra primului președinte al României post-decembriste, trăiește acum cea mai grea și dureroasă despărțire. La 95 de ani, fragilă, retrasă și copleșită de durere, nu a mai avut puterea să-și conducă soțul pe ultimul drum.
A fost doar ea și televizorul. Și tăcerea din apartamentul devenit brusc prea mare.
Un strigăt mut, în singurătatea ultimei despărțiri
Joi, 7 august, când clopotele au început să bată la Palatul Cotroceni și garda de onoare și-a făcut apariția pentru a-l însoți pe Ion Iliescu spre Cimitirul Militar Ghencea III, Nina a privit totul de la distanță. Nu din voință. Ci pentru că trupul i-a spus că nu mai poate. Emoțiile, durerea, singurătatea, toate s-au adunat și au pus stăpânire pe ea.
Potrivit Antena 3 CNN, chiar în timp ce urmărise înmormântarea soțului la televizor, Nina Iliescu a cedat fizic. I s-a făcut rău. A fost nevoie de intervenția de urgență a medicului de familie, care a decis să rămână lângă ea pe tot parcursul zilei. I s-a interzis cu desăvârșire orice efort. Inclusiv dorința de a fi acolo, lângă sicriul soțului său, i-a fost refuzată de propria fragilitate.
„Ai plecat și m-ai lăsat aici, Ioane”
Nina nu a fost niciodată o femeie a discursurilor. Nici a aparițiilor publice. A ales întotdeauna discreția, dar a fost acolo, tăcută și neclintită, în fiecare zi din viața lui Ion Iliescu. O prezență constantă, liniștitoare. Acum, singură, a rostit doar câteva cuvinte: „Ai plecat și m-ai lăsat aici, Ioane.” Un murmur, poate auzit doar de ea și de medicul aflat în încăpere.
Durerea unei femei care, timp de aproape opt decenii, a trăit fiecare pas alături de partenerul ei de viață, este astăzi înfricoșător de reală. Medicii au descris starea ei drept „precaută”. La vârsta ei, orice șoc emoțional este periculos. Iar șocul a fost, de data aceasta, total.
O prezență care a spus totul, tocmai prin absență
Absența Ninei Iliescu de la ceremonia de la Palatul Cotroceni de miercuri, 6 august, a fost remarcată imediat. A lipsit și joi, la înmormântare. Gelu Voican Voiculescu, apropiat al cuplului, a confirmat: „Este acasă și nu va participa. Nu se simte bine.” Atât.
În aceste cuvinte stă realitatea unei femei ajunse la limita puterilor. O prezență care, până la final, a refuzat spectacolul, dar nu a refuzat iubirea. O iubire care acum doare, dar care nu se stinge.
O viață de tăcere demnă și sprijin necondiționat
Nina Iliescu nu a ieșit niciodată în față. Nu a vorbit public, nu a ținut interviuri. Dar fiecare gest al ei, fiecare apariție tăcută lângă Ion Iliescu, a spus o poveste despre loialitate, răbdare și respect. A fost acolo în momente de glorie, dar și în vremuri de criză. A fost martora tuturor tăcerilor și a dus pe umeri o viață de susținere necondiționată.
Acum, în apartamentul în care s-au întors mereu după evenimentele mari ale vieții lor, Nina rămâne singură. Cu amintirile, cu albumul de fotografii și cu o durere care nu are nevoie de microfon ca să fie auzită.
Un clopot care bate și pentru ea
Pe 7 august, în România s-a declarat doliu național. Drapelele au fost coborâte în bernă, iar clopotele au bătut pentru Ion Iliescu. Dar poate că, în mod tăcut și simbolic, au bătut și pentru Nina. Pentru o femeie care și-a trăit întreaga viață în umbra unui bărbat, dar care astăzi, prin tăcerea suferinței ei, ne învață despre ce înseamnă o iubire adevărată, profundă și netrâmbițată.
România o privește acum pe Nina Iliescu cu respect și compasiune. Nu pentru funcția soțului ei, ci pentru puterea cu care și-a trăit destinul. Un destin care, de acum înainte, va fi marcat de o absență definitivă și o tăcere care doare.
