Au trecut 16 ani de la dispariția Elodiei Ghinescu, iar în tot acest timp, cazul ei a rămas una dintre cele mai tulburătoare și mediatizate enigme judiciare din România. Deși numele ei a fost rostit de sute de ori pe ecrane și în paginile ziarelor, pentru familia rămasă în urmă, fiecare zi a fost o nouă încercare, o așteptare amară și o durere care nu cunoaște odihnă.
O mamă care nu mai speră, dar încă așteaptă
Emilia Ghinescu, mama Elodiei, privește în urmă cu luciditate, dar și cu o tristețe care nu s-a estompat în timp. Într-un interviu recent, femeia și-a deschis sufletul și a vorbit despre fiica ei și despre acel gol care nu poate fi umplut cu nimic. „Fiica mea este moartă”, spune fără ocolișuri, cu o resemnare dureroasă. Deși mulți au încercat să susțină că Elodia ar fi în viață, apelând la „clarvăzători” sau „paranormali”, Emilia nu se agață de astfel de iluzii: „Nu cred în astfel de treburi, am studiat și eu foarte mult pe tema asta.”
Anii au trecut, dar răspunsurile clare nu au venit niciodată. Nu s-a găsit niciun trup, nicio urmă concretă care să aducă liniște. Singura certitudine rămâne condamnarea lui Cristian Cioacă, soțul Elodiei, care în 2014 a fost găsit vinovat de uciderea soției sale și a fost condamnat la 15 ani și 8 luni de închisoare. A fost una dintre puținele condamnări din România într-un caz de crimă în care nu s-a descoperit corpul victimei.
Un copil crescut departe de mama care l-a iubit
Patrick, fiul Elodiei și al lui Cristian Cioacă, avea doar doi ani în momentul dispariției mamei sale. Astăzi, are 18 ani și este aproape un adult. A fost crescut de o mătușă din partea tatălui, iar legătura cu familia mamei s-a rupt complet. Bunica Emilia nu l-a mai văzut de ani de zile, dar inima ei rămâne deschisă: „Dacă vrea să vină, să mă caute, să vină, îl aștept cu drag.” Sunt cuvintele unei bunici care nu acuză, nu cere, ci doar așteaptă, tăcut, un semn de viață.
În tot acest timp, femeia nu și-a pierdut demnitatea, nu a căutat publicitate și nu a făcut spectacol din propria suferință. A ales să tacă și să spere că, într-o zi, poate, nepotul ei îi va bate la poartă. Nu pentru explicații, ci doar pentru o îmbrățișare.
Cristian Cioacă, în pragul eliberării?
Condamnat pentru o crimă fără cadavru, Cristian Cioacă se apropie de finalul pedepsei. A executat mai bine de două treimi din sentință, a muncit în penitenciar și, conform legii, ar putea fi eliberat condiționat. Recent, a primit o amânare de patru luni, potrivit avocatei familiei Ghinescu, Crina Radu. Însă pentru familia victimei, această posibilă eliberare este greu de acceptat.
„Este un termen foarte mic față de gravitatea faptelor comise, față de poziția pe care a avut-o. Faptul că și-a omorât soția, pe mama copilului lui, a dat publicității conținutul emailurilor ei – toate aceste aspecte agravează situația și nu pot fi considerate circumstanțe atenuante,” a explicat Crina Radu într-o declarație pentru presă.
Pentru Emilia Ghinescu, posibilitatea ca bărbatul care i-a distrus familia să fie liber este un nou pas în coșmarul care pare să nu se încheie. Deși justiția și-a spus cuvântul, viața nu și-a găsit echilibrul pentru cei rămași în urmă.
Un caz fără încheiere, o rană deschisă în conștiința publică
Elodia Ghinescu nu mai este doar o victimă. A devenit simbolul unei tragedii fără răspuns, a unei justiții care a condamnat, dar nu a închis rana. Pentru o țară întreagă, cazul a fost o poveste urmărită cu fascinație și neliniște. Pentru mama ei, pentru fiul lăsat fără mamă, este o durere care nu s-a diluat nici măcar după 16 ani.
„Mi-a fost fiică, dar mi-a fost și cea mai bună prietenă”, spunea Emilia într-un interviu vechi. Azi, în casa în care Elodia nu s-a mai întors niciodată, timpul s-a oprit. Rămân poze, amintiri și o speranță timidă că poate, într-o zi, adevărul complet va ieși la lumină.
Până atunci, în tăcerea apăsătoare a fiecărui an care trece, rămâne doar dorul. Dorul de Elodia.
