Într-o Europă tot mai atentă la resurse, dar și la echilibrarea bugetelor publice, unele măsuri fiscale par să sfideze logica și bunul simț. De la apa de ploaie până la liniștea urbană, birocrația reușește să transforme gesturi firești sau nevoi de bază în surse de venit pentru autorități. România nu face excepție din acest tablou și, de multe ori, chiar îl depășește.
Franța: Colectarea apei de ploaie, doar cu aprobare oficială
Începând cu 1 iulie 2025, grădinarii din Franța – fie ei profesioniști sau simpli amatori – vor avea nevoie de o autorizație specială pentru a folosi apa de ploaie în gospodărie. O măsură care, în mod paradoxal, penalizează tocmai eforturile individuale de a economisi apa potabilă.
În lipsa autorizației, amenda este de 135 de euro, iar procesul birocratic presupune un dosar depus la primărie, detalii despre sistemul de colectare, volumul estimat și modul de utilizare. Inspecțiile ulterioare vor deveni parte din rutina oricărui pasionat de grădinărit.
Martine, o pensionară din apropiere de Lyon, se declară șocată: „Folosesc apa de ploaie pentru flori de ani de zile. E economie curată. Nici nu mi-a trecut prin minte că ar putea deveni ilegal fără aprobare”.
România: Taxe pe ploaie, soare și… liniște
Și România cunoaște taxe greu de explicat. Cea mai cunoscută rămâne taxa pe apa meteorică – pe înțelesul tuturor, taxa pe ploaie. Este inclusă în facturile de apă și justificată de companiile de utilități prin costurile de preluare și epurare a apei care ajunge în canalizare.
În funcție de suprafața imobilului și de nivelul precipitațiilor, suma poate varia. În București, spre exemplu, mulți plătesc lunar între 10 și 30 de lei doar pentru acest „serviciu”. Primari din localități precum Rovinari sau Târgu Jiu au refuzat să achite, acuzând ineficiența sistemelor care provoacă inundații în loc să le prevină.
În cimitir: taxe pentru clopot, WC și curățenie la mormânt
În cimitirele din Sibiu, spre exemplu, folosirea clopotului costă 2 lei, intrarea la toaleta publică – 1 leu, iar accesul cu autoturismul – 3 lei. Concesionarea unui loc de veci ajunge și la 1.000 de lei, iar o simplă curățare de mormânt pentru parastas poate costa 120 de lei.
Pentru construcții funerare fără autorizație, amenzile pot urca la 2.500 de lei. Iar pentru continuarea lucrărilor după retragerea dreptului de intervenție – alte sancțiuni substanțiale.
Istoria recentă a taxelor absurde: de la soare la scaun
Lista taxelor „neconvenționale” este lungă și variată:
- Taxa pe soare, aplicabilă prosumatorilor care produc energie solară pentru consum propriu;
- Taxa pe stâlp, introdusă în 2013 și vizând infrastructura tehnică a companiilor (inclusiv stâlpi și conducte);
- Taxa pe scaun, impusă localurilor în funcție de numărul de locuri disponibile pentru clienți;
- Taxa pe liniște, aplicată în Constanța între 2003 și 2016 pentru „asigurarea desfășurării activităților economice” – declarată ulterior nelegală de instanță;
- Taxele de stațiune din Mamaia și Mangalia, percepute turiștilor pentru fiecare noapte petrecută;
- Taxa de pom, aplicată în unele localități la căsătorii, înmormântări sau eliberarea unor documente administrative.
Între protejarea resurselor și abuz birocratic
Multe dintre aceste taxe sunt prezentate ca fiind în slujba sustenabilității sau întreținerii infrastructurii. Însă în practică, ele afectează mai ales cetățeanul obișnuit, cel cu venituri modeste, care ajunge să plătească pentru fenomene naturale sau pentru servicii publice elementare.
Dacă o taxă pe panouri solare descurajează producția de energie verde, iar colectarea apei de ploaie devine subiect de amendă, apare întrebarea esențială: unde se termină responsabilitatea fiscală și unde începe excesul birocratic?
România, ca și alte state europene, pare adesea prinsă într-o spirală a reglementărilor fără echilibru și fără o consultare reală cu cetățenii. Fie că vorbim de cimitire, grădini sau acoperișuri, orice gest firesc riscă să devină obiectul unei taxe.
Rămâne o singură întrebare legitimă: cât de departe mai poate merge o administrație când începe să monetizeze ploaia, liniștea și soarele?
