Victor Ponta, despre războiul din Ucraina și rolul României: „Trebuie să se încheie pacea. România e prea mică să fie singură importantă”
Victor Ponta revine în prim-planul analizelor politice și geopolitice, de data aceasta într-un context internațional tot mai tensionat. Invitat joi seară în emisiunea „Punctul culminant” de la România TV, fostul premier a abordat fără menajamente subiecte precum conflictul din Ucraina, alegerile din Polonia și locul României în acest puzzle regional în plină transformare. Tonul a fost sincer, poate chiar incomod pentru unii, dar profund realist.
Despre conflictul care macină Estul Europei: „Ucraina atacă, dar nu înseamnă că războiul se apropie de sfârșit”
Războiul declanșat de Rusia în Ucraina continuă să producă ecouri puternice în regiune. În ultimele zile, operațiunea ucraineană denumită „Pânză de păianjen” a vizat și distrus mai multe avioane ale armatei ruse, fapt care a provocat o reacție dură din partea Kremlinului. Victor Ponta nu s-a ferit să spună lucrurilor pe nume: „Este o veste proastă”, a afirmat fostul prim-ministru.
El consideră că, în ciuda succeselor tactice ale Ucrainei, conflictul nu dă semne de încetinire, ba dimpotrivă: „Faptul că Ucraina a atacat nu înseamnă că războiul se încheie, ci se accentuează. Este o veste proastă. Cred că, pentru România, trebuie să se încheie pacea.”
Ponta subliniază că liderul de la Kremlin, Vladimir Putin, nu are, personal, nimic de pierdut. În schimb, „au de pierdut rușii, ucrainenii și toți ceilalți implicați direct sau indirect în acest conflict”. E o constatare amară, dar care reflectă poate cel mai fidel realitatea din teren: războiul nu mai are un sens clar, dar continuă să coste vieți și să împingă regiunea într-o nesiguranță tot mai apăsătoare.
România în ecuația regională: „Suntem prea mici ca să contăm singuri. Dar putem construi alianțe”
Întrebat de realizatorul Victor Ciutacu despre poziția României în regiune, mai ales după alegerile prezidențiale din Polonia, Victor Ponta a oferit un răspuns care sună a avertisment lucid: „România este prea mică să fie singura importantă. Nu are rost să ne păcălim.”
Fostul lider al PSD spune însă că există o direcție geopolitică viabilă, deja schițată în ultimii ani: „S-a construit ideea că trei țări – Polonia, România și Turcia – se construiesc împreună.” O alianță informală, dar cu potențial strategic major pe Flancul Estic al NATO și în interiorul UE.
Ponta vede în tandemul Nicușor Dan – Ilie Bolojan (posibil viitor premier) o echipă care ar putea întări această relație trilaterală, atât pe direcția economică, cât și pe cea de securitate: „Se poate ca Nicușor Dan și viitorul premier să-și facă o echipă care să aibă o relație bună cu Turcia și Polonia.”
Contextul: victoria la limită a conservatorilor în Polonia
Declarațiile lui Victor Ponta vin pe fondul rezultatului strâns al alegerilor prezidențiale din Polonia, unde Karol Nawrocki, candidatul susținut de partidul național-conservator Lege și Justiție (PiS), a reușit să îl învingă pe pro-europeanul Rafał Trzaskowski. Detaliu important: președintele României, Nicușor Dan, participase anterior la un miting de susținere pentru Trzaskowski, semn că opțiunile politice din regiune nu mai sunt doar interne, ci au devenit regionale.
În acest peisaj volatil, mesajul lui Ponta este clar: România trebuie să gândească realist, să nu își supraestimeze capacitatea de acțiune individuală, dar nici să se izoleze. Parteneriatele cu Turcia și Polonia ar putea fi cheia pentru stabilitate și influență reală în regiune, mai ales în contextul incert al războiului din Ucraina.
Concluzie: între realism și speranță
Victor Ponta nu propune rețete magice și nici nu încearcă să livreze optimism de vitrină. Tonul său este rezervat, dar înrădăcinat în realitate. România, în opinia sa, trebuie să lupte pentru pace și să-și aleagă cu grijă aliații. Nu suntem suficient de mari pentru a schimba cursul istoriei de unii singuri, dar putem juca un rol important dacă ne conectăm inteligent la vecini și aliați. Iar acest lucru, într-o Europă în criză, poate face diferența dintre stagnare și evoluție.
