Un nou detaliu cutremurător iese la iveală în cazul dublului asasinat din comuna Peretu, județul Teleorman, unde două persoane – un unchi și o mătușă – au fost ucise cu o cruzime greu de înțeles. Sub semnătura unor experți de marcă, analiza publicată de Fanatik dezvăluie nu doar brutalitatea actului, ci și portretul psihologic halucinant al autorului, cunoscut în comunitate sub porecla de „Bufică”.
Cadavrele, aliniate ritualic: un detaliu greu de ignorat
Cea mai tulburătoare descoperire a fost legată de modul în care au fost găsite trupurile celor două victime. Ambele zăceau întinse pe uliță, aliniate aproape perfect, ca într-o punere în scenă calculată. Mai grav, femeia – mătușa agresorului – era complet dezbrăcată. Imaginea i-a șocat chiar și pe cei cu experiență în investigarea crimelor.
Criminalistul Tudorel Butoi a declarat că acest tip de dispunere a victimelor nu este deloc întâmplătoare. În opinia sa, poate indica o componentă sexuală reprimată sau o psihoză violentă:
„Nu excludem componenta sexuală a mobilului. Un psihopat sexual cu ani de abstinență, venit din penitenciar și aflat sub influența alcoolului, poate reacționa în moduri imposibil de anticipat.”
Butoi subliniază faptul că agresorul, eliberat după o condamnare pentru omor, nu ar fi trebuit să se afle în libertate fără o evaluare psihologică reală și o monitorizare adecvată.
„Cum poți să crezi că un criminal redresat iese după 12 ani și devine cetățean model? La noi, după 15 ani, iese și omoară din nou”, a spus tranșant expertul.
O scenă cu valențe ritualice și tulburări psihice severe
Psihologul Cristina Zaharia, analizând cazul din perspectivă clinică, susține că dispunerea cadavrelor și starea în care a fost găsită femeia nu indică neapărat o motivație sexuală, ci mai degrabă un act psihotic scăpat de sub control.
„Imaginea celor două corpuri aliniate, întinse pe spate, iar în cazul femeii complet dezbrăcată, sugerează o gândire dezorganizată. Este un comportament compulsiv, de punere în scenă, specific psihozelor netratate sau generate de consumul de alcool și substanțe.”
Zaharia consideră că astfel de manifestări trebuie abordate cu toată seriozitatea de către sistemul de justiție și cel de sănătate mintală, altfel riscul de recidivă rămâne ridicat, iar tragedii de genul celei din Peretu pot deveni tot mai frecvente.
Un sistem depășit de realitate
Tudorel Butoi critică dur sistemul actual de eliberare condiționată, în special în cazul persoanelor condamnate pentru fapte violente sau cu profiluri psihopate. În opinia sa, România nu este pregătită să gestioneze astfel de cazuri, iar evaluările din penitenciare sunt adesea formale, fără fundament real.
El propune o soluție radicală: înființarea de campusuri restrictive-preventive în fiecare județ, locuri în care indivizii cu un istoric de violență, tulburări de comportament sau risc psihiatric major să poată fi monitorizați și tratați, nu pur și simplu eliberați în societate.
„Justiția noastră e naivă. Încă ne imaginăm că un comportament aparent bun în detenție înseamnă vindecare. Realitatea ne demonstrează contrariul, din păcate, de fiecare dată când e prea târziu.”
Un semnal de alarmă național
Cazul de la Peretu nu este doar o dramă locală. Este un semnal clar că sistemele care ar trebui să protejeze societatea sunt adesea depășite. Lipsa unor mecanisme de prevenție, de supraveghere și de reintegrare reală a foștilor deținuți contribuie la tragedii de proporții.
Atât Tudorel Butoi, cât și Cristina Zaharia trag un semnal de alarmă: astfel de indivizi trebuie abordați cu maximum de precauție, nu reintegrați formal și apoi lăsați în comunități vulnerabile.
„Nu putem continua să fim surprinși de recidivă. E ca și cum ai lăsa ușa deschisă și te-ai mira că a intrat hoțul”, a conchis Zaharia.
Ceea ce s-a întâmplat în comuna Peretu e mai mult decât un caz de crimă. E o radiografie a unei Românii care încă închide ochii în fața bolii mintale, în fața violenței latente și în fața realității dure că unii oameni nu se vindecă doar pentru că au stat închiși. Fără o schimbare de paradigmă, astfel de tragedii nu vor fi excepții, ci repetiții.
