Ion Țiriac, omul care a redefinit ideea de succes în România, trece în aceste zile printr-un moment delicat. La 85 de ani, cu o viață impresionantă în spate – plină de performanțe sportive, decizii de business inspirate și o carismă greu de egalat – fostul mare tenismen și miliardar a fost internat într-un spital din Viena. Departe de țară, într-un loc discret, unde poate să-și trateze problemele de sănătate în liniște, fără camere de luat vederi și fără rumoarea opiniei publice.
Alegerea nu e întâmplătoare. Cei care îl cunosc știu bine că Țiriac nu lasă nimic la voia întâmplării. În fața unei provocări medicale, a ales din nou calitatea absolută – un spital de top, cu dotări de ultimă generație și medici renumiți. Așa cum a făcut mereu: fie că a fost vorba de sport, de afaceri sau de sănătate, Ion Țiriac a mers întotdeauna pe mâna celor mai buni.
Surse apropiate lui spun că, din fericire, starea lui este stabilă, iar tratamentul dă rezultate. Se simte mai bine. Nu e pentru prima dată când miliardarul are de înfruntat probleme medicale – iar cine l-a urmărit de-a lungul anilor știe că le-a înfruntat cu aceeași determinare cu care câștiga meciuri de tenis în tinerețe. Calm, lucid și hotărât.
În urmă cu câțiva ani, Țiriac a fost internat în Germania, după ce a fost diagnosticat cu COVID-19. A povestit atunci, cu franchețe, că a contractat virusul în Statele Unite și nici măcar nu și-a dat seama. A fost dus imediat în Europa de fiul său cel mare. Opt zile de tratament. A tăcut, s-a vindecat, și-a văzut mai departe de viață. Fără să dramatizeze. Așa face el.
Între timp, a continuat să fie activ. Mai mult decât activ: prezent, implicat, viu. A cumpărat recent un Ferrari 812 Competizione Aperta, pentru care a plătit aproape 800.000 de euro. A fost întrebat de preț și a răspuns în stilul care l-a făcut celebru: „790.000? A fost gratis. Nu știu de ce n-am luat două.” O glumă? Desigur. Dar și o dovadă de spirit. Țiriac nu cumpără mașini pentru a epata – el trăiește prin ele. Pasiunea lui pentru automobile este parte din el, la fel cum sunt sportul, rigurozitatea și gustul pentru excelență.
Și dacă cineva crede că o astfel de achiziție e afectată de „taxa pe lux” introdusă recent în România, să fim serioși. Pentru Ferrari-ul său, Țiriac va plăti 2.155 de euro – o sumă care, în contextul averii sale estimate la peste 2,2 miliarde de dolari, echivalează cu o cafea într-un hotel de cinci stele. O formalitate, nu un impediment.
Totuși, în spatele ironiei și al replicilor sale tăioase, rămâne un adevăr simplu: omul acesta e făcut din alt material. La o vârstă la care mulți își trăiesc liniștit bătrânețea, Ion Țiriac continuă să fie un simbol al forței și independenței. Un om care a construit de la zero, fără moșteniri, fără pile, doar cu muncă, disciplină și inteligență.
Astăzi, când nu s-a prezentat la un eveniment important – acolo unde lumea se aștepta să-l vadă, cum a fost mereu, în costum impecabil, sigur pe sine – mulți au început să se întrebe ce se întâmplă. Iar vestea spitalizării sale a atins o coardă sensibilă. Pentru că Țiriac nu este doar un afacerist sau o celebritate. Este o parte din istoria noastră vie. E omul care a adus primul mare turneu de tenis în România, care a creat mii de locuri de muncă, care a spus lucruri incomode atunci când toți tăceau.
Chiar și acum, bolnav, dintr-o rezervă privată din Viena, el transmite o lecție: că sănătatea nu are preț, că liniștea e de neînlocuit, că puterea adevărată stă în decizii asumate, nu în zgomot.
Românii îl urmăresc acum cu grijă. Unii cu îngrijorare, alții cu speranță. Mulți cu admirație. Și cu toții, poate fără să o spună, cu un gând de recunoștință. Pentru tot ce a făcut. Pentru modelul de viață. Pentru demnitate.
Ion Țiriac n-a fost niciodată doar „un om bogat”. A fost și este un reper. Iar într-o lume în care reperele devin tot mai rare, prezența sa – chiar și de la distanță, chiar și în tăcere – rămâne esențială.
