Luni dimineață, în liniștea solemnă a Palatului Cotroceni, Ilie Bolojan a făcut un ultim gest înainte de a preda mandatul de președinte interimar al României: a trecut, rând pe rând, prin birourile Administrației Prezidențiale. Nu pentru ceremonii. Nu pentru discursuri. Ci pentru a spune, simplu și sincer, „Mulțumesc”.
După 100 de zile în fruntea statului, Bolojan nu a vorbit despre el. A vorbit despre cei pe care foarte puțini îi văd și și mai puțini îi aplaudă – oamenii din umbră. Cei care țin o instituție întreagă în mișcare. Cei care nu apar în fotografii, dar sunt acolo dimineața devreme, și pleacă seara târziu. Cei care nu cer nimic, dar dau tot.
„În spatele fiecărui proiect, în spatele fiecărui om care reprezintă o instituție, există mulți alții care muncesc fără să fie văzuți. Și noi, cei din față, nu am putea fi ceea ce suntem fără sprijinul lor”, a scris Ilie Bolojan într-o postare plină de decență, publicată chiar înainte de ceremonia de învestire a lui Nicușor Dan.
A rostit acele cuvinte nu doar ca politician, ci ca om. Și-a scos pălăria în fața tuturor – de la consilierii prezidențiali și cei de stat, la specialiștii din direcții tehnice, colegii de la protocol, personalul administrativ, până la angajații de la Muzeul Cotroceni. Oameni care nu sunt în lumina reflectoarelor, dar fără de care niciun președinte nu și-ar putea duce la capăt misiunea.
A ținut să sublinieze că mulți dintre ei muncesc în condiții modeste, departe de privilegii, dar cu o loialitate tăcută și o dăruire care, în zilele noastre, nu se mai poartă. „Le-am mulțumit tuturor pentru ceea ce am reușit să realizăm împreună. Respect!”, a încheiat el, cu o simplitate care spune totul.
Ilie Bolojan a preluat interimatul funcției de președinte al României pe 12 februarie, după demisia lui Klaus Iohannis. A fost o perioadă scurtă, dar intensă. A traversat momente-cheie, a gestionat cu sobrietate treburile țării și a păstrat o direcție clară, fără excese. A fost un lider calm, cu pasul sigur și cu vorba puțină, dar bine așezată.
Luni, în ziua în care Nicușor Dan a fost învestit în funcția de președinte al României, Bolojan și-a luat rămas-bun de la Cotroceni. A plecat așa cum a venit: fără zgomot, fără spectacol. A închis ușa cu respect, și s-a întors la locul său din Senat, acolo unde își reia mandatul de președinte al forului legislativ.
Interimatul său a fost, poate, cel mai tăcut mandat prezidențial din istoria recentă. Dar în tăcerea aceea, mulți au văzut un om cu coloană vertebrală, cu respect pentru instituții și, mai presus de toate, cu respect pentru oameni.
Nu e ceva ce vezi des în politică. Nu e ceva ce se face pentru imagine. E un gest uman, rar, dar de neuitat.
Ilie Bolojan n-a vrut să fie aplaudat. Dar, în tăcerea din birourile de la Cotroceni, în ochii celor cărora le-a strâns mâna, acel „mulțumesc” a sunat mai puternic decât orice discurs de adio.
