România pare să stea, din nou, la marginea unei prăpastii politice. Nu din vina cetățenilor, nu din lipsa de dorință a oamenilor de a merge mai departe, ci dintr-un blocaj instituțional care nu mai ține de culisele jocurilor politice, ci de viața reală, de zi cu zi, a celor care își plătesc taxele, cresc copii, așteaptă salarii și speră, de la o lună la alta, să se întâmple „ceva bun”.
În acest context, Alianța pentru Unirea Românilor (AUR) a făcut un gest care vorbește despre o limită atinsă: a cerut oficial președintelui Camerei Deputaților să sesizeze Curtea Constituțională a României. Motivul? Întârzierea cu care președintele țării, Nicușor Dan, desemnează un nou prim-ministru, deși termenul constituțional pentru guvernul interimar, condus de Cătălin Predoiu, se apropie vertiginos de finalul celor 45 de zile.
Pare un detaliu birocratic, dar nu e. Pentru că fără un Guvern cu puteri depline, România nu poate lua decizii mari. Nu poate adopta reforme, nu poate semna acte esențiale, nu poate reacționa la crize – fie ele economice, sociale sau internaționale. Cu alte cuvinte, țara întreagă stă în așteptare. Și odată cu ea, oamenii.
George Simion, liderul AUR, spune că tăcerea președintelui și lipsa unei decizii ferme au generat o stare de blocaj periculos. Nu doar politic, ci instituțional. AUR acuză că România este condusă, practic, de un executiv cu atribuții limitate, „lipsit de legitimitate și de capacitatea reală de a răspunde provocărilor actuale”.
Dar, mai mult decât atât, acuzațiile se îndreaptă și spre consultările inițiate de președinte pe 28 mai, la care AUR a refuzat să participe. Potrivit formațiunii, acele discuții nu ar fi avut nimic de-a face cu desemnarea unui premier. Dimpotrivă, ar fi fost „un exercițiu de imagine” axat pe discuții despre austeritate și măsuri dure pentru români. AUR îl acuză pe președintele Nicușor Dan că a ales să vorbească doar cu partidele pe care le consideră „pro-europene”, excluzând vocea altor formațiuni din spațiul democratic.
„Această tergiversare deliberată a numirii unui prim-ministru a generat un blocaj instituțional major”, afirmă reprezentanții AUR. Mai departe, ei vorbesc despre o încălcare gravă a echilibrului constituțional și despre un refuz din partea președintelui de a acționa ca mediator între puterile statului – un rol clar stipulat în Constituție.
Și aici nu mai vorbim doar de litera legii, ci de spiritul ei. România nu își permite, spun cei de la AUR, să rămână suspendată într-un vid de decizie. Pentru că lipsa unei direcții clare de sus înseamnă nesiguranță pentru întreaga societate: pentru micul antreprenor care nu știe ce taxe urmează, pentru profesorul care așteaptă să-i fie recunoscut efortul, pentru medicul din provincie care cere echipamente, pentru pensionarul care stă cu ochii pe prețul uleiului.
În această lumină, AUR cere intervenția Curții Constituționale pentru a clarifica acest conflict – unul care, dincolo de culisele juridice, este resimțit acut în fiecare casă unde oamenii vor stabilitate, nu promisiuni.
„România are nevoie de un Guvern legitim și funcțional”, subliniază formațiunea. Nu pentru clasa politică, ci pentru cetățean. Pentru că o țară nu se guvernează prin tăcere, prin așteptare sau prin dialoguri selectiv purtate.
Așadar, AUR nu cere doar o sesizare la CCR. Cere, în mod simbolic, să se termine cu această incertitudine. Să se ia o decizie. Să se asume o direcție. Să nu mai trăim de pe o zi pe alta, în așteptarea unei semnături care întârzie, în timp ce realitatea fierbe.
Pentru că dincolo de declarații, cifre, funcții și interpretări, România este, în esență, despre oameni. Despre cei care se trezesc dimineața și vor doar să trăiască demn, într-o țară în care statul funcționează. Iar când acest lucru nu se mai întâmplă, cineva trebuie să răspundă. Sau, măcar, să vorbească. Cu toți. Nu doar cu unii.
