Doina Jela, vocea lucidă a adevărului: o viață dedicată memoriei, cuvântului și conștiinței

O dispariție care lasă un gol în cultura română

Scriitoarea, jurnalista și traducătoarea Doina Jela s-a stins din viață la vârsta de 74 de ani, încheind o existență marcată de rigoare intelectuală, curaj civic și o remarcabilă vocație pentru adevăr. Figura sa a fost una emblematică în lupta pentru restituirea memoriei comunismului și pentru înțelegerea lucidă a istoriei recente.

Rădăcinile: de la Vadu, Constanța, la marile tribune culturale

Născută la 1 martie 1951 în localitatea Vadu, județul Constanța, Doina Jela a urmat cursurile Facultății de Filologie a Universității din București. S-a remarcat încă din primii ani de activitate publicistică printr-un ton ferm, asumat și lipsit de compromisuri. A colaborat cu reviste precum „România literară”, „Tomis”, „Amfiteatru”, „Vatra” și „22”, unde a semnat eseuri, recenzii și interviuri ce au atras atenția lumii culturale.

Un glas răsunător împotriva uitării

După 1990, Doina Jela s-a implicat profund în recuperarea memoriei colective și în demascarea crimelor comunismului. A fost sufletul colecției „Procesul comunismului” de la Editura Humanitas, una dintre cele mai importante inițiative editoriale postdecembriste. A tradus și editat lucrări semnate de nume sonore în studiile istorice și politice, printre care Boris Souvarine, Stephane Courtois și Robert Conquest.

Prin activitatea sa, a contribuit la educarea unei întregi generații în privința trecutului recent, punând în lumină dramele, abuzurile și traumele unei epoci încă greu de asumat.

O operă de forță și sensibilitate

Printre cele mai cunoscute volume semnate de Doina Jela se numără „Cazul Nichita Dumitru”, considerată o lucrare de referință în sfera non-ficțiunii românești și premiată în diaspora. De asemenea, „Lexiconul negru”, „Telejurnalul de noapte” și „Această dragoste care ne leagă” sunt mărturii ale unei minți preocupate atât de justiție, cât și de condiția umană.

Volumul „Drumul Damascului” a fost transformat în film de Lucian Pintilie sub titlul „După-amiaza unui torționar”, marcând astfel o rară trecere a investigației literare în sfera cinematografică, cu impact major în societatea românească.

Traducătoare de marcă și promotoare a valorii

Doina Jela nu a fost doar o scriitoare importantă, ci și o traducătoare redutabilă. A tradus din franceză și italiană titluri de rezonanță precum „Stalin” de Boris Souvarine sau „Cartea neagră a comunismului”, contribuind la aducerea în România a unor perspective esențiale din istoriografia occidentală.

A fost și coautoare a unor volume colective de valoare, printre care se remarcă lucrarea „Ungaria 1956: revolta minților și sfârșitul mitului comunist”, realizată împreună cu politologul Vladimir Tismăneanu.

Până în ultimul moment, demnă și prezentă

Chiar și în ultimul an de viață, Doina Jela a continuat să fie activă în spațiul cultural. În 2023, a participat la manifestările dedicate centenarului Monicăi Lovinescu, desfășurate la Fălticeni. A vorbit, a ascultat, a încurajat, a scris. Era prezentă, așa cum fusese mereu, acolo unde conștiința și cultura aveau nevoie de o voce fermă.

Diagnosticată cu o boală gravă, a tratat suferința cu luciditate și curaj. A scris despre boală cu demnitate, fără a căuta compasiune, dar oferind celorlalți o lecție de umanitate și de acceptare. Pe rețelele sociale, a mărturisit că, în ciuda încercărilor, continua să găsească motive de bucurie, dragoste și lumină.

O amintire vie, o conștiință veșnic trează

Președintele executiv al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului, Daniel Șandru, a transmis un mesaj de condoleanțe în care a subliniat faptul că dispariția Doinei Jela lasă „un gol greu de umplut”. Este o formulare care reflectă nu doar respectul pentru o carieră, ci și durerea unei pierderi personale și colective.

Doina Jela a fost mai mult decât o scriitoare sau o jurnalistă. A fost o conștiință. O femeie care a avut curajul să spună lucruri incomode, să caute adevărul atunci când mulți preferau tăcerea și să dea voce victimelor când ceilalți le ignorau.

A plecat discret, dar moștenirea sa rămâne. În paginile scrise, în cărțile traduse, în vocile celor pe care i-a inspirat, în adevărul pe care l-a slujit. O viață întreagă dedicată memoriei. O lumină care nu se va stinge.