Crucea de lemn aflată lângă sicriul lui Ion Iliescu, depus la Palatul Cotroceni, a stârnit controverse în mediul online, după ce mai multe imagini au scos la iveală un detaliu care nu a trecut neobservat de privitorii atenți. Pe crucea fostului președinte lipsește o inscripție considerată tradițională în cadrul înmormântărilor creștin-ortodoxe: acronimul „INRI”.
Lipsa unei inscripții simbolice: „INRI” nu apare pe crucea lui Ion Iliescu
În mod obișnuit, literele „INRI” sunt așezate în partea superioară a crucii unui decedat creștin, ca o referință la inscripția pusă deasupra crucii Mântuitorului, Iisus Hristos: „Iisus Nazarineanul, Regele Iudeilor”. Informația este consemnată în Evanghelia după Ioan și a devenit, de-a lungul timpului, o prezență constantă pe crucile din cimitirele ortodoxe.
Totuși, în cazul fostului șef de stat, acest detaliu lipsește. Nu este prima dată când în jurul lui Ion Iliescu apar întrebări legate de relația sa cu Biserica și cu spiritualitatea în sens tradițional.
O relație discretă cu religia
De-a lungul vieții sale publice, Ion Iliescu nu s-a revendicat ca un credincios practicant. Nu a participat în mod frecvent la ceremoniile religioase și nici nu a fost văzut în mod constant în proximitatea ierarhilor BOR, deși a păstrat un ton respectuos față de instituția bisericii. Într-o declarație din 1996, în plină campanie electorală, fostul președinte a explicat astfel poziția sa:
„Eu m-am născut într-o familie de oameni evlavioși, am fost botezat în Biserica Ortodoxă Română și am această calitate. Sigur, în evoluția mea intelectuală s-au produs anumite deplasări, dar am rămas pătruns de elementele fundamentale ale credinței și ale moralei creștine. Eu sunt mai moral și mai creștin decât mulți alții care își etalează public această credință.”
Declarația, deși echilibrată, nu a fost lipsită de ecouri. Mulți analiști politici au interpretat-o la vremea respectivă drept o poziționare rezervată față de religia organizată, într-un context electoral în care adversarul său, Emil Constantinescu, a beneficiat de sprijinul simbolic al unei părți din electoratul conservator.
Simbol sau alegere personală?
Faptul că inscripția „INRI” nu apare pe crucea sa ar putea fi un detaliu deloc întâmplător. Este posibil să reflecte o decizie a familiei sau chiar a lui Ion Iliescu, exprimată în timpul vieții. De altfel, întreaga sa atitudine față de religie a fost marcată de sobrietate și rezervă – o relație de respect, dar fără ostentație sau demonstrații publice de credință.
Este important de precizat că lipsa inscripției „INRI” nu afectează caracterul creștin al ceremonialului în sine. Potrivit programului oficial, slujba religioasă va fi oficiată în Biserica Palatului Cotroceni, iar înmormântarea va avea loc joi, 7 august, la Cimitirul Militar Ghencea III, cu respectarea unui protocol oficial și cu onoruri militare, așa cum prevede legea pentru foștii șefi de stat.
Reacții și interpretări
Pe rețelele de socializare, reacțiile nu au întârziat să apară. Unii au văzut în absența inscripției un gest simbolic, poate chiar o distanțare subtilă de ritualul ortodox. Alții au considerat că este doar o omisiune tehnică, fără o semnificație anume. Însă în cazul unei personalități publice de talia lui Ion Iliescu, orice detaliu capătă greutate, iar fiecare simbol e supus interpretărilor.
Între discreție și moștenire
Ion Iliescu a fost un personaj public care a trăit cu o decență rară în spațiul politic românesc. Nu a afișat nici averi, nici excese, nici manifestări de credință spectaculoase. Totul la el a fost marcat de un anumit tip de sobrietate, inclusiv în relația cu spiritualitatea. Faptul că pe crucea sa lipsesc anumite simboluri poate fi, într-un fel, în acord cu felul în care a ales să trăiască: fără ostentație, fără afișări demonstrative, dar cu o liniște interioară greu de disimulat.
Cei care doresc să-i aducă un ultim omagiu o pot face în aceste zile la Palatul Cotroceni, în Sala Unirii, acolo unde este depus trupul neînsuflețit al fostului președinte. Până joi, când va fi înmormântat, întreaga țară își va lua rămas-bun de la omul care a marcat profund începutul epocii postcomuniste, cu toate nuanțele și contradicțiile sale.
