Autoritățile de la Kiev au transmis Bisericii Ortodoxe Române (BOR) propunerea de a deschide un dialog pentru formarea unei structuri religioase afiliate Patriarhiei Române, care să funcționeze oficial în Ucraina. Anunțul a fost făcut vineri, la Cernăuți, de ministrul român al Afacerilor Externe, Oana Țoiu, și vine într-un moment sensibil pentru comunitatea românească de peste graniță, supusă unor presiuni tot mai mari în plan religios.
În prezent, în Ucraina există aproximativ 130 de biserici în care slujbele se oficiază tradițional în limba română. Aceste comunități se află însă sub presiunea autorităților de a părăsi Biserica Ortodoxă Ucraineană, aflată în legătură canonică cu Patriarhia Moscovei, și de a se alătura Bisericii Ortodoxe a Ucrainei, structură creată în 2019 și nerecunoscută de o parte a lumii ortodoxe. Pentru mulți români din regiune, trecerea forțată la noua structură nu este doar o chestiune religioasă, ci și una identitară, mai ales în contextul în care numărul școlilor cu predare în limba română s-a redus la jumătate din 1991 până astăzi.
„Nevoia de dialog cu BOR este evidentă”
Ministrul Oana Țoiu a precizat că în discuțiile avute cu oficialii ucraineni aceștia au reiterat ideea deschiderii către Patriarhia Română. „Există o limită a mandatului meu, în sensul că nu pot intra în zona dreptului canonic. Dar am transmis Guvernului Ucrainei dorința noastră de a avea răspunsuri clare și de a asigura fiecărei comunități libertatea de a alege… mai puțin Moscova”, a spus aceasta.
Mesajul este unul direct: statul român sprijină dreptul comunităților ortodoxe românești de a-și hotărî singure apartenența religioasă, fără presiuni externe. În același timp, ministrul a subliniat că problema nu poate fi tranșată printr-o decizie politică unilaterală, ci necesită un acord între Biserica Ortodoxă Română și autoritățile ucrainene.
Demers blocat la graniță
Tensiunile din jurul subiectului sunt ilustrate și de cazul avocatului Eugen Patraș, originar din Cernăuți, care, pe 25 august 2024, a depus actele pentru înregistrarea oficială a Bisericii Ortodoxe Române în Ucraina. La numai cinci zile după acest demers, a primit interdicția de a intra pe teritoriul ucrainean.
„Este un demers perfect legal, conform Constituției Ucrainei și Convenției Europene a Drepturilor Omului. Nicio autoritate nu are dreptul să ne spună cui să ne rugăm și la ce biserică să mergem. Avem binecuvântarea Patriarhiei Române și dreptul istoric de a reveni la aceasta, așa cum a fost înainte de ocupația sovietică”, a declarat Patraș.
Acesta a invocat și Tratatul politic de bază dintre România și Ucraina din 1997, care garantează libertatea religioasă, subliniind că un tratat internațional are prioritate față de legislația internă.
Preoți români constrânși să renunțe la afilierea la BOR
Pe 19 mai 2025, trei preoți din regiunea Cernăuți, din satele Boian, Hrușeuți și Pătrăuții de Jos, au solicitat oficial schimbarea afilierii canonice, renunțând la subordonarea față de Patriarhia Moscovei și revenind la comuniunea tradițională a Patriarhiei Române. Decizia fusese luată împreună cu enoriașii lor, însă la doar o zi după depunerea documentelor, preoții și-au retras cererile. Motivele, spun sursele locale, țin de presiuni directe venite din partea autorităților.
Aceste cazuri alimentează temerile că, dincolo de declarațiile oficiale despre libertatea religioasă, realitatea din teren este mult mai complexă. Comunitățile românești se află la intersecția dintre politică, identitate națională și apartenență religioasă, iar fiecare pas spre reorganizarea lor în jurul BOR pare să fie întâmpinat cu obstacole administrative și presiuni.
Un moment decisiv pentru românii din Ucraina
Pentru credincioșii români din Ucraina, apartenența la BOR nu este doar o chestiune de credință, ci și un gest de păstrare a identității și tradițiilor. Mulți dintre ei văd în Patriarhia Română o legătură firească cu istoria și cultura lor, întreruptă brutal de ocupația sovietică.
Deschiderea oficială a unui dialog între Kiev și Patriarhia Română ar putea marca un moment de cotitură, dacă va fi urmată de măsuri concrete care să garanteze drepturile religioase și libertatea de alegere. În caz contrar, riscul este ca această inițiativă să rămână doar la stadiul de intenție, iar comunitățile românești să continue să trăiască sub presiunea unei asimilări lente, dar constante.
Într-o perioadă în care războiul și tensiunile geopolitice pun la încercare coeziunea internă a Ucrainei, modul în care va fi gestionată această problemă va fi un test important al respectului pentru minorități și al maturității politice a statului vecin. Pentru românii din nordul Bucovinei și sudul Basarabiei, miza nu este doar una religioasă, ci una care ține de supraviețuirea culturală și identitară a comunităților lor.
