Un nou cutremur cu magnitudinea de 3,6 pe scara Richter a fost înregistrat sâmbătă, 2 august 2025, în zona seismică Vrancea, județul Buzău. Mișcarea tectonică s-a produs la ora 11:42 și a fost resimțită în mai multe localități din apropiere, însă nu au fost raportate victime sau pagube materiale. Institutul Național pentru Fizica Pământului (INFP) a precizat că seismul a avut loc la o adâncime de 130 de kilometri.
Cutremur slab, dar semnificativ în contextul seismic al României
Potrivit datelor furnizate de INFP, epicentrul seismului a fost localizat în zona seismică Vrancea – Buzău, iar adâncimea de 130 de kilometri clasifică această mișcare tectonică drept un cutremur de adâncime. Seismul s-a produs în apropierea orașelor Sfântu Gheorghe (55 km sud-est), Brașov (58 km est) și Buzău (60 km nord-vest).
Reprezentanții Institutului au transmis că nu s-au înregistrat replici semnificative, iar cutremurul nu a produs efecte directe asupra populației. Totuși, astfel de episoade readuc în atenție activitatea seismică persistentă din zona Vrancea – cea mai activă din Europa de Sud-Est.
Amintirea dureroasă a cutremurului din 1977
Deși seismul de sâmbătă nu a avut un impact major, el reînvie temerile colective asociate cu marile cutremure din trecut. Cel mai devastator rămâne seismul din 4 martie 1977, care a avut o magnitudine de 7,4 pe scara Richter și a durat 56 de secunde. Atunci, Bucureștiul și alte zone din țară au fost grav afectate: mii de oameni și-au pierdut viața, iar zeci de clădiri s-au prăbușit.
Epicentrul cutremurului din 1977 s-a aflat tot în zona Vrancea, însă la o adâncime de aproximativ 100 de kilometri. A urmat o serie de replici, dintre care cea mai puternică a avut magnitudinea de 4,9 și a fost înregistrată pe 5 martie.
„Timp de 56 de secunde, Capitala României a fost grav afectată. Zeci de clădiri s-au prăbușit, iar orașul a devenit, pe alocuri, un peisaj al ruinelor, cu o imagine unde tragedia era la tot pasul”, consemna atunci presa română.
Risc seismic ridicat: cât de pregătită este România?
Specialiștii atrag atenția că riscul seismic în România rămâne ridicat, în special din cauza vulnerabilității infrastructurii. Deși activitatea seismică nu poate fi controlată, nivelul de pregătire al autorităților, al clădirilor și al populației poate face diferența între un dezastru și o intervenție eficientă.
„Hazardul vine din partea naturii și nu putem schimba aceste date, dar vulnerabilitatea ține de cât de bine suntem pregătiți. Este vorba despre clădiri, instituții, comunități”, a explicat inginerul Matei Sumbasacu, expert în inginerie seismică.
Conform normativului P100-3/2019, România este împărțită în patru clase de risc seismic. Numeroase imobile vechi, în special din București, se află în clasele de risc major, dar nu au fost reexpertizate sau consolidate.
„Nu există clădiri fără risc seismic. Inclusiv Casa Poporului sau centrala nucleară de la Cernavodă sunt încadrate într-o clasă de risc. Important este să luăm măsuri, nu să negăm realitatea”, a completat Sumbasacu.
Apel la prevenție și consolidare
Deși seismele de magnitudine mică, cum a fost cel de sâmbătă, nu implică pericole imediate, ele trebuie interpretate ca avertismente. Specialiștii recomandă consolidarea clădirilor vulnerabile, actualizarea planurilor de intervenție și informarea constantă a populației cu privire la comportamentul corect în caz de cutremur.
România are nevoie de o strategie coerentă și susținută în fața riscului seismic, care să îmbine analiza științifică cu decizii administrative ferme. Într-o țară marcată de precedentul tragic din 1977, ignoranța și lipsa de acțiune nu pot fi opțiuni.
