România s-a zguduit din nou în zorii zilei de luni, 23 iunie 2025. Într-o liniște adâncă de început de săptămână, la ora 04:42, pământul s-a cutremurat sub pașii unei țări obișnuite deja cu neliniștea tăcută a seismelor. De data aceasta, zona seismică Vrancea, cunoscută drept inima mișcărilor tectonice din România, a fost epicentrul unui nou cutremur, care – deși nu a provocat pagube majore – a fost resimțit în mai multe orașe și a stârnit, din nou, fiori reci în memoria colectivă.
Cutremurul a avut o magnitudine de 4.0 pe scara Richter și s-a produs la o adâncime de 125,3 kilometri, un nivel profund care a permis propagarea undelor seismice pe o arie largă, dar cu intensitate atenuată la suprafață. Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Pământului (INFP) a confirmat că mișcarea a fost catalogată drept una de nivel mediu, fără consecințe grave. Totuși, vibrația a fost suficientă pentru a fi percepută de locuitorii din Focșani, Buzău, Brașov, Sfântu Gheorghe și Ploiești – orașe aflate la doar câteva zeci de kilometri de epicentru.
Pentru unii, cutremurul a însemnat doar câteva secunde de teamă, un ceas deșteptător necerut în toiul dimineții. Pentru alții, însă, a fost o reamintire apăsătoare a fragilității sub care trăim cu toții. Sub pământul care pare stabil se află forțe uriașe, care pot, oricând, să schimbe cursul unei zile sau al unei vieți.
Această mișcare telurică vine la doar două zile după ce autoritățile din România au desfășurat unul dintre cele mai complexe exerciții de simulare seismică din ultimii ani: „SEISM 2025”. Organizată de Inspectoratul General pentru Situații de Urgență (IGSU), simularea a testat capacitatea de răspuns post-seism a tuturor structurilor implicate – de la pompieri și ambulanțieri până la forțele de ordine și autorități locale. Scenariul imaginat a presupus un cutremur devastator de 7,3 grade Richter, urmat de replici puternice, pagube majore și clădiri prăbușite în Capitală. Echipaje din toată țara au fost mobilizate pentru a participa la intervențiile simulate – căutări sub dărâmături, salvări, transport de victime și asistență medicală de urgență.
Exercițiul, anunțat în avans pentru a evita panică în rândul populației, a venit cu un mesaj clar: „Nu vă panicați! Este doar un exercițiu.” Dar, la doar 48 de ore distanță, cutremurul real din dimineața de luni a venit ca o confirmare dureroasă că pregătirea nu este opțională, ci absolut necesară. Natura nu ține cont de programări, iar pericolul real nu anunță niciodată când sosește.
Cutremurul anterior, cel mai puternic al ultimelor patru săptămâni, fusese consemnat pe 17 mai și tot în zona Vrancea, cu o magnitudine de 4,2. Se pare că activitatea tectonică rămâne constantă și că seismele moderate sunt o realitate de care nu putem scăpa, ci doar învăța să trăim cu ea.
Dincolo de datele științifice, fiecare cutremur are o încărcătură emoțională greu de ignorat. Este momentul în care liniștea nopții sau tihna dimineții se sparg, lăsând loc unei spaime tăcute. Este clipa în care un copil se trezește speriat, un bătrân își ține respirația, iar un părinte își strânge mai tare copilul în brațe. Este acel memento că, oricât am construi, oricât am calcula, există lucruri care ne depășesc – și pentru care singura apărare este pregătirea, calmul și solidaritatea.
„SEISM 2025” nu a fost doar o simulare. A fost un exercițiu de conștiință națională. Un apel la responsabilitate, la educație preventivă și la încrederea că împreună putem salva vieți. Cutremurul din 23 iunie, chiar dacă minor, a fost un semnal. Nu un avertisment apocaliptic, ci o voce din adâncuri care ne reamintește că trebuie să rămânem vigilenți, informați și, mai ales, uniți.
Pentru că, într-o țară în care pământul nu stă niciodată cu totul liniștit, cea mai bună formă de protecție este grija față de ceilalți. Și curajul de a nu uita.
