Victor Ponta nu și-a ascuns dezamăgirea. La scurt timp după ce Dragoș Anastasiu și-a anunțat demisia din funcția de vicepremier, într-un moment tensionat și încărcat de emoție, fostul premier a ieșit public cu o declarație tăioasă, sinceră, și, pe alocuri, amară. A vorbit despre ipocrizie, despre prietenie trădată, despre un sistem care pare să nu mai vrea, cu adevărat, să se schimbe.
„Îl consideram prieten. Acum, nu mai știu…”
Victor Ponta nu a încercat să ascundă că îl știa bine pe Dragoș Anastasiu. Nu doar o cunoștință politică, ci un om despre care vorbea cândva cu respect și încredere. „Îl cunosc pe domnul Anastasiu de mult timp, am avut o părere bună, îl consideram chiar prieten”, a mărturisit Ponta, cu un ton care trădează și un fel de tristețe personală.
Însă, spune el, ceva s-a schimbat radical în momentul în care Anastasiu și Bolojan au ajuns la putere. „Au zis ‘hai să facem lucruri rele, adică cu oameni răi, să șpăguim și noi partidele politice, să șpăguim presa, pentru că noi vrem să facem bine’”. Pentru Ponta, această justificare pare să fi fost picătura care a umplut paharul.
„O demisie care vine prea târziu și nu mai înseamnă nimic”
Scandalul care l-a determinat pe Dragoș Anastasiu să renunțe la funcție are rădăcini adânci: timp de opt ani, între 2009 și 2017, compania acestuia ar fi oferit mită unei angajate ANAF. Ponta nu neagă gravitatea faptelor, dar subliniază lipsa de reacție din partea celor implicați până ce totul a ieșit la lumină.
„Cazul ăsta cu demisia… a venit așa, după o lună și jumătate. Ar fi trebuit, de la început, să spună ‘nu facem alianțe cu cei care au furat, care au distrus România, care au mințit’. Dar n-a făcut-o”, a spus Victor Ponta, făcând referire la tăcerile care, în opinia lui, au înlocuit asumarea.
„Așa merg lucrurile la noi. De ani de zile…”
Fostul premier nu și-a ascuns amărăciunea nici când a vorbit despre cum funcționează lucrurile în România. „E o ipocrizie absolut scârboasă”, a spus, răspicat. A descris un ciclu care se repetă obsesiv: „Ne achităm, ne luptăm, apoi apare aceeași gașcă. Spun că ne salvează, dar, în realitate, ne iau tot. Dau la străini, iar din când în când aflăm că mai fac și fapte urâte. Dar au voie, pentru că spun că o fac ca să ne salveze pe noi.”
Este poate una dintre cele mai dure declarații ale lui Victor Ponta din ultima perioadă – nu doar împotriva unui om sau a unui partid, ci împotriva unei întregi paradigme politice.
„Nimeni nu vine cu ceva serios. Doar lozinci și perdele de fum”
Ponta acuză lipsa de substanță din discursul actual al guvernanților. Nu mai vrea să audă doar de „salvări naționale”, de „lupte geopolitice” sau de „parteneriate strategice”, în timp ce realitatea din România rămâne aceeași: pensionari neajutorați, școli cu toalete în curte, și economie sufocată de măsuri sterile.
„Nimeni nu vine cu lucruri serioase pentru economie, pentru pensionari, pentru școală. Toată lumea vine cu lozinci”, spune el. Și merge și mai departe: „Ăștia care ne conduc acum spun că trebuie să luptăm alături de Ucraina, să bată Rusia – niște aberații pur și simplu.” E o afirmație tranșantă, care arată cât de adâncă este ruptura dintre Ponta și actualul executiv.
„Nu mai cred în salvatorii de carton”
În finalul declarației sale, Ponta pare să transmită și o lecție personală, extrasă din propriile greșeli și din deziluziile acumulate în ani de politică. Nu mai crede în salvatorii care apar cu sloganuri, dar uită realitatea. Nu mai acceptă justificări imorale în numele binelui comun. Și, mai ales, nu mai vrea să tacă atunci când prietenii lui de odinioară aleg compromisul în locul verticalității.
„Am încercat timp de zece ani, pe vremea lui Iohannis, să schimbăm ceva. Acum e același lucru. Niciun pas înainte. Doar aceeași minciună cu alt ambalaj.”
Cuvintele lui Victor Ponta sunt dure, dar umane. Nu vin dintr-o poziție de superioritate, ci dintr-o rană veche, care pare să doară mai tare tocmai pentru că e cunoscută. Un prieten care a căzut. Un sistem care n-a învățat nimic. Și o țară care, poate, merită mai mult decât lozinci.
