Seara trecută, cerul de deasupra Dubaiului Marina s-a înroșit dintr-o dată, iar liniștea serii a fost spulberată de flăcările uriașe care au cuprins un zgârie-nori cu 67 de etaje. O clădire impunătoare, în care locuiau aproape 4.000 de oameni, s-a transformat într-un loc al panicii, al fricii și al incertitudinii. Imaginile surprinse de martori par desprinse dintr-un coșmar: fum gros, scări invadate de cenușă, oameni alergând desculți, cu copiii în brațe și valize făcute în grabă.
Incendiul a izbucnit în jurul orei locale 21:30. La început, nimeni nu a știut exact ce se întâmplă. Alarmele de incendiu, care ar fi trebuit să fie primul semnal de avertizare, au tăcut. Mulți locatari nu au aflat despre pericol decât atunci când au simțit mirosul înțepător de fum sau au fost sunați de prieteni care vedeau flăcările de jos. Într-un astfel de haos, fiecare secundă a contat.
„Eram în apartament cu soția mea, la etajul 24. La un moment dat, am simțit un miros de ars. Ne-am uitat prin camere, dar nu părea nimic în neregulă. Abia când am ieșit pe balcon am văzut flăcările. Securitatea clădirii ne-a spus să evacuăm abia după ce am sunat noi și am întrebat ce se întâmplă”, a povestit un bărbat, încă vizibil afectat de cele trăite. „Soția mea s-a simțit rău din cauza fumului. Am stat afară aproape o oră, în frig, înainte să găsim un hotel. Când ne-am uitat în sus, am văzut cum etajele superioare ardeau ca o torță.”
Clădirea a fost evacuată în grabă. Aproape 4.000 de oameni au coborât, unii pe scări pline de fum, alții riscând să folosească lifturile. Mulți au fugit doar cu hainele de pe ei, fără să apuce documente, bani sau alte lucruri esențiale. Unii au dormit pe jos, în fața clădirii, în timp ce alții s-au refugiat la prieteni sau în hoteluri din apropiere. Emoțiile erau copleșitoare: lacrimi, telefoane date în disperare, priviri pierdute.
„Dormeam când s-a întâmplat. Am fost trezit de vecinii care băteau în ușă. Nici nu-mi amintesc cum am ieșit. Pompierii au venit repede și și-au făcut treaba, dar nu știu dacă mai avem ceva în apartament. Totul s-a întâmplat prea repede”, a spus un alt rezident.
Autoritățile din Dubai au mobilizat rapid echipe de intervenție. Zeci de pompieri și ambulanțe au ajuns la fața locului, iar în mai puțin de o oră incendiul a fost stins. Însă focul nu a lăsat doar urme pe fațada clădirii – a lăsat și răni adânci în sufletul celor care locuiau acolo. O parte dintre ei au fost transportați la spital după ce au inhalat fum. Cei rămași în stradă încearcă să înțeleagă ce s-a întâmplat cu locuințele lor.
Ashley, o tânără chiriașă, povestește cu voce stinsă: „De dimineață încerc să dau de cineva de la securitate. Nu știm dacă apartamentul nostru mai e în picioare. Deocamdată, stăm la un hotel. Suntem recunoscători că am scăpat cu viață, dar unii vecini de-ai noștri au fost duși la spital. Totul pare ireal.”
Nici locuitorii din clădirile vecine nu au scăpat de impact. Ahmed, care locuiește în blocul MAG 218, a fost și el evacuat preventiv. „Fumul ajunsese deja la etajul meu dis-de-dimineață. Am ieșit cu ce aveam la îndemână și m-am dus la un prieten. Zona întreagă a fost afectată. Nu e vorba doar despre o clădire, ci despre un cartier întreg care și-a pierdut liniștea.”
Momentan, autoritățile nu au comunicat cauzele exacte ale incendiului. Ancheta este în desfășurare, dar întrebările locatarilor se înmulțesc: de ce nu a funcționat sistemul de alarmă? Cum se poate ca o clădire ultramodernă, dintr-unul dintre cele mai bogate orașe ale lumii, să nu ofere protecție eficientă în fața unui astfel de pericol?
Până la răspunsuri, oamenii rămân în hoteluri, pe la prieteni sau pur și simplu în stradă, așteptând o veste. Așteptând să li se spună dacă acasă mai înseamnă ceva. Cei care seara trecută priveau lumea de la etajul 50 sau 60, cu luminile orașului la picioare, au fost aduși brusc cu picioarele pe pământ, într-o realitate crudă, în care nu contau nici etajul, nici chiria plătită, nici luxul – ci doar viața.
Și, poate cel mai important, faptul că, într-un oraș unde totul pare perfect, flăcările au arătat cât de vulnerabili suntem, indiferent de câte etaje urcă visurile noastre.
