Într-un peisaj geopolitic marcat de suspiciune, sancțiuni și tăceri grele, imaginea diplomatului român Lazăr Comănescu stând față în față cu Serghei Lavrov, ministrul de externe al Federației Ruse și unul dintre cei mai influenți oameni din anturajul lui Vladimir Putin, a captat atenția întregii regiuni. Întâlnirea a avut loc pe 20 iunie 2025, în marja Forumului Economic Internațional de la Sankt Petersburg, și a fost confirmată oficial de ambele părți.
Dar dincolo de comunicatele seci și frazele diplomatice, această întrevedere ridică întrebări profunde despre rolul României, despre echilibrul fragil dintre morală și pragmatism, despre cât de departe putem merge în numele păcii economice, fără să întinăm conștiința politică.
Un român între sancțiuni și dialog
Lazăr Comănescu nu este un necunoscut pentru lumea diplomației. Cu o carieră îndelungată în slujba statului român, fost ministru de Externe și actual secretar general al Organizației Cooperării Economice la Marea Neagră (OCEMN), el a ajuns să joace un rol complex, în care fiecare cuvânt rostit, fiecare strângere de mână, are greutatea unui echilibru fragil.
Participarea sa la forumul economic de la Sankt Petersburg, un eveniment organizat într-un oraș simbol al Rusiei, aflat acum sub privirile critice ale Occidentului, nu a fost una întâmplătoare. În calitate de lider al OCEMN – o organizație regională care include 13 state, printre care Rusia, Ucraina, România și Turcia – Comănescu are misiunea de a păstra vii firele de cooperare economică într-o regiune fracturată de conflicte și neîncredere.
Dialog în vremuri de tăcere
La întâlnirea cu Lavrov, cei doi au discutat despre comerț, infrastructură, digitalizare, securitate energetică și alimentară – teme esențiale pentru bunăstarea regiunii Mării Negre. În ciuda sancțiunilor dure impuse de Uniunea Europeană Federației Ruse, și pe care România le susține ferm, Lazăr Comănescu a ales să nu închidă complet ușa dialogului.
Comunicatul transmis de Ministerul rus de Externe vorbește despre necesitatea unui dialog „depolitizat și pragmatic” și chiar despre „inițiativa emblematică” a președintelui Putin de a crea un „Parteneriat Eurasiatic Extins”. O formulare care, în ochii multora, sună ca o încercare de rebranduire a influenței rusești într-o regiune unde fisurile geopolitice sunt adânci.
Un pas delicat, între principiu și realitate
Criticile nu au întârziat să apară. Faptul că un diplomat român a stat la aceeași masă cu un oficial aflat pe listele de sancțiuni ale UE, SUA și Marii Britanii pare, pentru unii, un pas greșit. Dar pentru alții, această întâlnire este un act de curaj, o dovadă că diplomația nu înseamnă doar aplauze în săli oficiale, ci și capacitatea de a vorbi atunci când toți ceilalți tac.
OCEMN a confirmat la rândul său întrevederea, reafirmând că misiunea organizației este una strict economică. „Cu această ocazie, s-a discutat despre rolul OCEMN în promovarea cooperării regionale și despre modalități concrete de consolidare a colaborării între statele membre”, se arată în comunicatul oficial.
Lazăr Comănescu – între loialitatea față de România și mandatul regional
Importanța acestei întâlniri nu poate fi înțeleasă pe deplin fără a înțelege poziția specială pe care Lazăr Comănescu o ocupă. El nu a vorbit în numele României, ci al unei organizații care, în ciuda contradicțiilor politice dintre membrii săi, are menirea de a menține un spațiu de dialog deschis.
A fost acolo ca să construiască punți, nu să emită verdicte. Într-un timp în care punțile se prăbușesc ușor sub greutatea neîncrederii, poate că o mână întinsă – chiar și simbolic – are mai multă forță decât o voce ridicată.
Când diplomația nu înseamnă aplauze, ci echilibru
Lazăr Comănescu a jucat o carte dificilă. A purtat un dialog rece, calculat, fără promisiuni, dar și fără renunțări. Un dialog care nu schimbă cursul istoriei, dar care poate evita rupturi definitive.
Într-o lume polarizată, unde fiecare gest este disecat și interpretat prin filtre ideologice, el a ales să-și respecte mandatul și să țină viu un fir de comunicare. Iar într-o regiune în care conflictele nu au nevoie de pretexte pentru a se reaprinde, poate că acest fir este mai valoros decât pare la prima vedere.
