În spatele fiecărui om de televiziune de succes se ascunde adesea o poveste de viață profundă, discretă, dar încărcată de sensuri și trăiri care au modelat caracterul și drumul său. Așa este și în cazul lui Cătălin Măruță, un nume emblematic pentru televiziunea din România, dar și un fiu care a purtat mereu cu sine iubirea și respectul față de părinții care i-au fost far și sprijin neclintit.
Părinți simpli, dar puternici prin dăruire
Cătălin s-a născut într-o familie modestă din Târgu Jiu, unde dragostea și disciplina s-au împletit natural în educația sa. Mama sa, Rusalina Măruță, a lucrat zeci de ani ca statistician la Spitalul Județean. O femeie tăcută, meticuloasă, caldă, care și-a crescut copilul cu echilibru și bun-simț. Tatăl lui, Constantin Măruță, a fost judecător. Un om al legii, al principiilor ferme, care și-a dedicat întreaga viață apărării adevărului și echității, în vremuri în care dreptatea nu era întotdeauna ușor de rostit.
Despre părinții săi, Cătălin vorbește cu o emoție sinceră. Nu caută metafore spectaculoase, ci doar lasă inimii să-i curgă vorbele: „Mama mea este cea mai cea… pentru că e a mea! Pentru că nu a obosit niciodată să-mi fie alături. Și tata… tata era o stâncă.”
Dorul de a-i semăna tatălui său
Drumul lui Cătălin către televiziune nu a fost întâmplător, dar nici lipsit de întrebări. Tânărul Măruță a urmat Dreptul, atras de noblețea meseriei tatălui său. Și-a dorit, sincer, să îi calce pe urme. A pășit în instanță, a pledat, a cerut amânări, a făcut practică – totul cu seriozitatea unui om care vrea să înțeleagă lumea din interiorul ei. Dar într-un colț de suflet, pasiunea pentru comunicare, pentru oameni și povești, creștea cu fiecare zi.
„Mi-ar fi plăcut să fiu avocat. Cred că mi s-ar fi potrivit”, recunoaște el cu onestitate. Dar alegerea televiziunii nu a fost o fugă de tradiție, ci un alt mod de a sluji adevărul și de a aduce bine în viețile celor care îl privesc.
Durerea care nu se uită: moartea tatălui
Pe 28 august 2023, viața lui Cătălin s-a oprit pentru o clipă. Constantin Măruță, tatăl său, a murit la vârsta de 73 de ani. Fusese diagnosticat cu COVID-19 și internat la Institutul „Matei Balș”. Lupta lui a fost tăcută, demnă, așa cum și-a trăit întreaga viață. Dar, în cele din urmă, trupul i-a fost mai slab decât voința.
Vestea pierderii a îndurerat nu doar familia, ci și pe cei care, prin Cătălin, l-au cunoscut. Andra, soția prezentatorului, a scris un mesaj sfâșietor: „Am pierdut un om deosebit, pe socrul meu, un suflet bun și plin de blândețe… A fost nu doar un tată și un bunic minunat, ci și un prieten drag, pe care l-am iubit și respectat din toată inima.”
În acele cuvinte, se simte nu doar durerea, ci și imensa recunoștință pentru un om care a fost temelia unei familii și o lumină în viața celor din jur.
Un bărbat care nu uită de unde a plecat
Astăzi, când îl vedem zilnic la televizor, zâmbind, întrebând, încurajând, e ușor să uităm că în spatele acelui om este un fiu care a pierdut pe cineva drag. Un om care merge mai departe cu inima mai grea, dar și mai plină. Cătălin Măruță nu s-a rușinat niciodată cu originile sale, cu faptul că a crescut într-o casă în care respectul, educația și modestia erau mai importante decât orice avere.
Drumul lui în carieră, de la Trupa DP 2, la Tonomatul de pe 2, Happy Hour și, apoi, La Măruță, a fost o călătorie construită cu răbdare, asumare și o muncă neobosită. Dar ceea ce îl face, poate, cu adevărat iubit, este faptul că nu a uitat niciodată cine este, cine l-a crescut și cine i-a fost model.
O moștenire de suflet
Constantin Măruță nu mai e printre noi, dar trăiește prin fiul său. În seriozitatea cu care Cătălin tratează meseria, în decența cu care își trăiește viața publică, în blândețea cu care își crește copiii. Trăiește în fiecare cuvânt pe care fiul său îl rostește despre el. Și, poate, mai ales, în tăcerea din ochii lui atunci când rostește simplu: „Tata a fost judecător. Și mi-aș fi dorit să fiu ca el.”
Pentru că, în cele din urmă, moștenirea cea mai prețioasă nu e profesia, nici succesul, ci felul în care reușești să trăiești cu verticalitate și inimă curată. Așa cum l-a învățat tatăl lui.
