Postul Adormirii Maicii Domnului, cunoscut în popor drept Postul Sfintei Marii, este mai mult decât o perioadă de abținere alimentară. Este, pentru mulți români, o călătorie interioară, o întoarcere la liniște, la rugăciune și la lucrurile care dau sens profund vieții. Între 1 și 14 august, credincioșii își așază sufletul într-o stare de veghe și așteptare, știind că urmează una dintre cele mai mari sărbători din calendarul ortodox: Adormirea Maicii Domnului.
Ce înseamnă, cu adevărat, acest post
Nu este doar o simplă renunțare la carne, lactate sau ouă. Este o renunțare la zgomotul lumii, la graba zilnică, la egoism, la cuvintele grele spuse în grabă. Este o invitație tăcută de a respira mai încet și mai conștient, de a lăsa loc rugăciunii și recunoștinței în viața noastră.
Postul Adormirii Maicii Domnului ne cheamă să o privim pe Fecioara Maria nu doar ca pe o figură sfântă, ci ca pe o mamă care știe să aline, să vegheze și să ierte. Este ocrotitoarea celor care plâng în taină, sprijinul celor care caută un drum, răspunsul celor care nu mai au cuvinte.
Ce punem în farfurie, dar mai ales în suflet
Din punct de vedere alimentar, rânduiala e una simplă și clară: fără carne, lactate, ouă, unt sau produse cu grăsimi animale. Se pot consuma însă legume proaspete, fructe de sezon, fasole, orez, năut, ciuperci, cereale integrale, pâine de post și ceaiuri.
În zilele de sâmbătă și duminică, cu binecuvântarea preotului, se face dezlegare la ulei și vin. Iar pe 6 august, la sărbătoarea Schimbării la Față a Domnului, este permis și peștele — un mic răgaz de bucurie în mijlocul postului.
Dar, dincolo de farfurie, sufletul este cel care trebuie hrănit. Cu rugăciune. Cu pace. Cu tăcere. Cu fapte bune.
Rugăciunea care vindecă
În această perioadă, în biserici, dar și în casele credincioșilor, se citește Paraclisul Maicii Domnului. Este o rugăciune blândă, profundă, care nu cere, ci doar bate la poarta inimii Maicii Sfinte. Tot acum se rostesc acatiste, psalmi, dar mai ales se deschide inima spre o spovedanie sinceră și curată.
Spovedania este o eliberare, un moment de sinceritate absolută. Și, pentru cei care sunt pregătiți și au binecuvântarea duhovnicului, împărtășania aduce o comuniune tainică, profundă, cu Hristos. Este momentul în care tăcerea devine lumină.
Faptele care dau sens
Postul fără milostenie este ca o rugăciune spusă fără inimă. De aceea, suntem chemați să întindem o mână: unui bătrân singur, unui vecin în nevoie, unui copil care are nevoie de o vorbă bună. Nu trebuie să fie gesturi mari. O vizită, un zâmbet, o vorbă caldă. În ochii Maicii Domnului, acestea au valoare veșnică.
Tradiții care vin din inimă
La sate, bătrânii spun că cine ține cu suflet curat Postul Sfintei Marii își va găsi liniștea și va fi păzit de rău tot anul. Fetele nemăritate postesc cu nădejdea că își vor întâlni alesul. În ajun, pe 14 august, se evită spălatul, cusutul și munca grea. Se ține tihnă, căci vine o zi mare.
Pe 15 august, la Adormirea Maicii Domnului, bisericile se umplu de flori, de credincioși și de lacrimi luminoase. Este o zi în care sufletul se ridică, odată cu Maica Sfântă, către cer. După slujbă, se aprind lumânări pentru cei dragi adormiți, se dau de pomană bucate și se împart gânduri bune. În sate, se țin hramuri, se aud clopote și se simte o pace adâncă.
Postul ca început de drum
Postul Adormirii Maicii Domnului nu e o povară. Este o șansă. Este un răgaz de curățenie interioară. Este o ușă pe care sufletul o poate deschide, pentru a merge, cu pași mici și sinceri, spre lumină.
De la 1 august, fiecare zi este o chemare. Să mâncăm mai simplu, să vorbim mai frumos, să ne rugăm mai des, să iertăm mai ușor. Să fim mai aproape de Maica Domnului, care, așa cum o spun rugăciunile noastre, „niciodată nu lasă pe cei ce aleargă la ea”.
Așadar, acest post nu e doar despre ce scoatem din farfurie, ci mai ales despre ce punem în inimă. Și, poate, despre ce alegem să devenim.
