A doua zi de Rusalii, cunoscută în tradiția creștină drept Lunea Sfântului Duh, este o sărbătoare profund înrădăcinată în cultura românească, dar și în sufletul a milioane de credincioși. Este o zi de tihnă, de reculegere și de întoarcere la obiceiuri străvechi, transmise din generație în generație, cu o semnificație aparte atât pe plan religios, cât și în universul mitologic al poporului român.
Lunea Sfântului Duh – simbolul comuniunii divine
Această zi vine în completarea sărbătorii Pogorârii Sfântului Duh – momentul de maximă încărcătură spirituală cunoscut drept Rusaliile. Dacă duminica Rusaliilor comemorează coborârea Sfântului Duh peste apostoli, Lunea este dedicată întregii Sfinte Treimi – Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Este un moment în care lumea creștină își îndreaptă rugăciunile către forța nevăzută care ține vie credința.
Sărbătoarea Rusaliilor este una dintre cele mai vechi din calendarul ortodox, datând încă din vremea apostolilor. Până în secolul al V-lea, această sărbătoare se celebra împreună cu Înălțarea Domnului. Ulterior, Biserica a considerat necesar să le despartă, acordând Pogorârii Duhului Sfânt propriul său loc de cinste în calendar, semn al importanței acestui eveniment în mântuirea omenirii.
Tradiții care încă își spun cuvântul
Românii, mai ales cei din mediul rural, păstrează cu o grijă aparte tradițiile legate de această zi. În multe sate din Oltenia, Moldova sau Transilvania, oamenii încă obișnuiesc să împartă vase de lut împodobite cu flori și colaci pentru sufletul celor adormiți. Este un gest de recunoștință, o legătură simbolică între generații, între cei care au fost și cei care sunt.
De asemenea, farfuriile decorate sunt oferite și celor vii, ca semn al bucuriei și al prețuirii aproapelui. În gospodării, se pun ramuri de tei sau nuc la porți, la ferestre și în grădini, ca scut împotriva relelor. Aceste ramuri sfințite, potrivit credinței populare, au rolul de a alunga spiritele rele, bolile și ghinioanele.
Ielele – ființele nevăzute ale Rusaliilor
În cultura populară, Rusaliile sunt asociate și cu ființe misterioase și de temut: ielele. Aceste spirite feminine, frumoase și periculoase deopotrivă, sunt considerate protectoare ale sărbătorii, dar și pedepsitoare ale celor care nu o respectă cum se cuvine. Se spune că ielele umblă prin lume în aceste zile și îi „iau din Rusalii” pe cei care încalcă tradițiile – adică le provoacă suferințe, boli sau chiar pierderi sufletești.
Pentru a se apăra, oamenii poartă în buzunare sau în sân frunze de tei ori nuc sfințite. Este un ritual simplu, dar încărcat de semnificație, un gest mic care aduce liniște interioară și un sentiment de protecție.
Ce e bine și ce e de evitat în a doua zi de Rusalii
Tradiția a păstrat cu strictețe câteva interdicții de care oamenii se feresc cu sfințenie:
- Nu se lucrează – fie că e vorba de muncile câmpului sau treburile gospodărești, totul trebuie lăsat deoparte. Orice efort fizic este considerat o ofensă la adresa sărbătorii;
- Nu se merge la câmp sau în pădure – locurile izolate sunt văzute ca tărâmuri ale ielelor, iar cei care cutează să le traverseze riscă să fie „pedepsiți”;
- Nu se culeg ierburi de leac – timp de nouă săptămâni după Rusalii, plantele își pierd puterea tămăduitoare, spun bătrânii;
- Nu este bine să te cerți – conflictele atrag ghinionul, iar cel care încalcă pacea acestei zile riscă să fie „luat din Rusalii”;
- Nu se intră în vie sau în fântâni – locurile sacre, cum ar fi apa și pământul roditor, trebuie respectate și ferite de intervenția umană în aceste zile speciale.
O zi de liniște, recunoștință și credință
Lunea Sfântului Duh nu este doar o zi liberă, ci o invitație la reflecție, la reconectare cu divinul și la armonie cu lumea în care trăim. Este un moment ideal pentru rugăciune, pentru a ne aduna familia aproape și pentru a celebra tradițiile care ne definesc ca popor.
Într-o lume care aleargă mereu după mai mult, Rusaliile ne învață să ne oprim, să privim în interiorul nostru și să găsim pacea în lucrurile simple – în flori, în rugăciune, în colacul oferit unui vecin și în credința că binele se întoarce întotdeauna.
