Sfinții Mucenici de la Niculițel, prăznuiți pe 4 iunie – ocrotitori în vreme de necaz și făcători de minuni
Pe 4 iunie, Bisericile Ortodoxă și Greco-Catolică îi cinstesc cu evlavie pe Sfinții Mucenici Zotic, Atal, Camasis și Filip, martiri ai credinței creștine din veacul al IV-lea, pomeniți ca grabnic ajutători și mijlocitori înaintea lui Dumnezeu pentru cei aflați în suferință. Această zi este considerată de credincioși una cu putere duhovnicească deosebită, iar rugăciunea adresată acestor sfinți este rostită pentru a primi sprijin rapid și luminare în vremuri de încercare.
Martirii de la Niculițel – o jertfă vie pentru Hristos
Sfinții Zotic, Atal, Camasis și Filip au pătimit în vechiul oraș Noviodunum, cunoscut azi ca Isaccea (județul Tulcea), în perioada prigoanelor ordonate de împăratul Liciniu, între anii 310 și 324. Ei fac parte dintre cei 36 de mucenici care și-au dat viața pentru credință în acea perioadă întunecată, fiind mărturisitori curajoși ai Evangheliei într-o vreme în care creștinismul era pedepsit cu moartea.
După mucenicia lor, trupurile celor patru sfinți au fost depuse într-o criptă din localitatea Niculițel. Deasupra acesteia s-a ridicat o biserică din piatră, ce a fost distrusă ulterior în timpul războaielor. Cripta a rămas ascunsă sub dărâmături și uitare până în vara anului 1971, când ploile abundente au dus la o surpare de teren. Astfel, într-un mod providențial, au fost descoperite osemintele martirilor într-un sicriu, împreună cu două inscripții în limba greacă care confirmau identitatea sfinților: „Martirii lui Hristos” și „Martirii Zoticos, Atalos, Camasis, Filipos”.
În data de 17 ianuarie 1973, moaștele acestor sfinți au fost așezate cu cinste la Mănăstirea Cocoș, loc unde se păstrează și astăzi, devenind loc de pelerinaj și rugăciune pentru credincioși din toate colțurile țării.
Rugăciune puternică la ceas de încercare
Tradiția spune că, în ziua de prăznuire a Sfinților Mucenici de la Niculițel, este bine să te rogi lor cu nădejde, mai ales dacă treci prin momente grele. Iată o rugăciune care a fost transmisă din generație în generație, rostită cu credință de cei care caută alinare:
„Sfinţilor Mucenici şi martori ai lui Hristos, Zotic, Atal, Camasie şi Filip, vrednicilor urmaşi ai Sfântului Apostol Andrei, care pe aceste locuri ale Sciţiei Evanghelia aţi vestit, voi din toată inima, cu tot cugetul şi din toată puterea voastră pe Dumnezeu aţi iubit şi până la cea din urmă suflare pentru El aţi pătimit.
Mulţumim cu umilinţă Sfintei Treimi pentru purtarea Sa de grijă, Care, atâtea veacuri sub pământ, sfintele voastre moaşte le-a păstrat şi după aceasta a binevoit a le dărui Bisericii noastre dreptmăritoare, spre mângâierea şi folosul de obşte al credincioşilor.
Voi cu sufletele înaintea Domnului staţi, iar prin sfintele voastre moaşte, laturile ţării noastre le împodobiţi. Fericit este străbunul nostru pământ, care s-a adăpat cu sângiurile voastre şi în care se odihnesc sfintele voastre moaşte.
Drept aceea, cu credinţă, cu evlavie şi cu smerenie cădem către voi, adevăraţilor mucenici şi prieteni ai lui Hristos, cerându-vă să ocrotiţi prin sfintele voastre rugăciuni ţara aceasta şi Biserica noastră cea dreptmăritoare şi pe toţi cei ce cu bună cucernicie aleargă la sprijinul vostru… Amin.”
O zi de sărbătoare și reculegere
Pe lângă valoarea spirituală, această zi este și una de reflecție asupra jertfei celor care au păstrat vie credința creștină cu prețul vieții. Sfinții Zotic, Atal, Camasis și Filip sunt văzuți ca modele de curaj și devotament, iar moaștele lor, păstrate la Mănăstirea Cocoș, continuă să inspire credincioșii care caută pace sufletească, vindecare și ajutor divin.
Este bine ca în această zi să mergi la biserică, să aprinzi o lumânare și să te rogi cu inima deschisă. Chiar și o rugăciune spusă în liniștea casei, cu gând curat și suflet smerit, poate aduce liniște și speranță.
Cinstirea acestor sfinți români ne reamintește că sfințenia nu este un ideal abstract, ci o realitate vie, care s-a născut și pe pământul nostru și care continuă să rodească prin credință, iubire și jertfă.
